Mi-aduce-aminte cum era demult,
Când încă nu plecasem de acasă-
Când îmi bătea un trandafir la uşă
Şi mă-ndreptam spre el, ca să-l primesc,
,,Dar, dacă, spinul se ascunde-n floare
Şi a venit cu gândul să-l iubesc?”
Mi-e dor de gândurile –acele-
Că toate-s risipite, azi, în griji mai mari
Cântăm acuma, fără de solfegii
Arii mai triste despre nişte ani,
Ce au trecut, e drept, cu bune şi nebune,
Dar mai visăm la cerul plin de stele,
Şi la luceafăr.,martor anonim
Cel dăruit cu drag , în câte nopţi?
O , Zee!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu