Caci pana maine,poate nu mai sunt viu;
Rana din piept,nu pot s-o mai suport,
Si-ti scriu acum,ca maine poate-s mort;
Vreau doar sa stii,cat de mult te-am iubit,
Doar pentru tine ,pan-acum am trait.
Aici spitalul,e doar un cort,
Si stiu prea bine,n-as fi ultimul mort;
Am vrut s-avem si noi un trai mai bun,
Dar am ajuns sa fim carne de tun,
Si in furtuna de groaza din desert,
Mi-am jertfit viata,si asta,nu mi-o iert.
As vrea mai multe sa-ti povestesc,
Dar spectrul mortii,a luat chip ingeresc
Si vad prin ceata ,parca-i faptura ta
Ce-ntinde mana,scrisoarea sa mi-o ia...
Dar capu-mi cade,inert, pe pat, usor...
N-am scris adio, c-a trebuit sa mor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu