îţi aduc aminte de tine
viaţa impersonală te-a şlefuit
până-n zaua de unde-i prea greu să fii
lanţ dulce de slăbiciune omenească
ai rămas un fir
de te-ai face bici măduva ţi-ar jeli
balada ultimului nemurit umblător
scânteia e preţul glasului ce aprinde focul
sita palmelor tale cunoaşte drumul
până vei învăţa să deschizi iar
ochi mari, umezi de dorul izbânzii
şi nu culoarea,nici muzica e cea care face dansul
sunt bărcuţele alea mici de hârtie
lăsate în voia valului şi vântului din gând
fără grija că au să se stingă
nu-ţi aminti că m-ai iubit fără să vrei,
doar că ştiu să nu te uit pentru că vreau
să fiu mai mult!
VeSMe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu