luni, 17 decembrie 2012

Colind întârziat de Elena Valeria Ciura

S-a întors cu bucurie-
Cu genţi multe, ecusoane
Şi stampile,

Geamantane cu rotile,
Gemând de bunătăţi-
Din cele străinătăţi.
Strigă tare,
De se-aude până-n vale
-Dezleagă , mămică gardul,
Să văd d bradul,că mi-e dor-
De când fost-am eu fecior
Nu mi-a mai aromit casa
Nucul, mărul ori gutuiul,
Nici ogradă ca la noi
Ninsă, cât câmpia-ntinsă,
Vânt ca-n cânt de nai pierdut
Şi adus de-un fulg pe lut.
...Bate dragul mamii-n poartă
Şi se uită roată-roată,
Dar uşa cine-i deschide?
O vecină, mai bătrână,
Chiriaşă de-o săptămână,
Căci mămuca se mutase,
Mai în sus pe după case,
Unde-i loc verde descris-
În cărţi sfinte, Paradis!
Când îl vede, nu-l mai vede,
Doar din ochi izvor porneşte,
Abia-n casă de-l pofteşte,
Şi ce-a fost îi povesteşte...
De ai şti, dragă copile,
Cât pe drum, în sus şi-n jos
Pe lângă râul cel secat
De spălat, pe obraz dat
Cât a plâns şi a gemut.
Te-ai întors, bine-ai făcut
În săptămâna de Crăciun,
Nu-ţi şedea bine pe drum...
Ţi-a lăsat multe ogoare
Casă, vie , trei livezi...
-Stai, mătuşă, te opreşte
Averea îmi prisoseşteşte;
Am venit ca s-o-mbunez,
De An Nou s-o-nveselesc,
Cu dragoste s-o-nvelesc,
Pe la neamuri să urăm,
Cu colindul să plecăm,
-Nu îmi spune că s-a dus
Când sosit-am de departe
S-o ajut, s-o îngrijesc..
-Drag copile, cam târziu
Zilele ni-s numărate
Nu aşteaptă dupănoi
Că dincolo mergem goi
Cât trăim ne bucurăm
De sunteţi pe lângă noi
Chiar de nu avem belşug
Drag ni-i pruncu şi ograda
Dragă mama, drag şi tata...
Nu murim, de suntem vrednici
Chiar de–avem vecini nemernici-
Scormonim cuvinte bune
Şi trăim cuminţi pe lume!

Câte nu-s în lumea asta!
Pe toate le-am vrea în pântec
Dară viaţa făr-ai noştri
E copilul fără scâncet!

15 dec 2012

Colind şoptit de Boris Ioachim

Pe sub chiciuri, prin troiene –
Pe sub crivăţul ce geme,
Voi veni, în iarna grea

Să-ţi şoptesc colinda mea.

Într-o noapte o să viu,
Pe când dormi, în ceas târziu,
Şi Crăciunu-ţi voi vesti,
Cu glas molcom ţi-oi şopti:

„Te iubesc – afară-i ger
Dalbe flori şi leru-i ler!
Te iubesc, adânc, păgân,
Cu doru-n suflet stăpân.

Dormi, frumoaso, dormi senin –
De luceferi, ceru-i plin!
Sufletul mi-e plin de tine –
Plin de dor şi de suspine.

Cât de tare trupu-mi vrea
Lângă trupul tău să stea!
Doar o clipă – o clipă, zău –
Să atingă trupul tău.

Dar n-aş vrea să te trezeşti
Căci îmi place cum zâmbeşti...
Zâmbet cald, copilăros –
Tu visezi ceva frumos!

Mi-aş dori ca-n visul tău
Să pătrund, puţin, şi eu...
Dar n-aş vrea intrus să fiu,
Căci nu am de und-să ştiu

Dacă-n visul tău, cumva,
Tu nu eşti cu-altcineva...
Dar e noaptea de Crăciun –
Şi-un sărut pe pleoape-ţi pun.”

Şi-o să plec, tiptil, tăcut, –
Lăsându-ţi înc-un sărut...
Mâine dimineaţă-n zori,
Scuturată de fiori

Când din somn te vei trezi
Lângă tine vei găsi
Crenguţă verde de brad –
Şi pe pleoape sărut cald...

În ăst timp, eu, prin troiene,
Pe sub crivăţul ce geme,
M-oi întoarce acas’ zâmbind –
Fericit că un colind

La ureche şi-am şoptit
Cu glas tandru-n dor topit
Un colind – caldă şoptire,
Cânt de drag şi de iubire.

...Pe sub chiciuri, pe sub nea
Şi la anul voi pleca –
Cât o fi iarna de grea,
Să-ţi şoptesc colinda mea...

bună seara de Leonid Iacob


Bună seara-ţi răspund
prin năprasnicul ger
când orele nopţii
aleargă spre tine,
mi-e viscol în mine
şi viscol e-n cer
dar simt că mai eşti
tot aici lângă mine.

Bună seara, lumină,
mi-e ochiul rănit
de-atingeri brumate
ce vin violine.
din vifor albastru
ce doare cumplit,
dar simt că mai eşti
tot aici lângă mine.

Te văd
prin troienele aspre-notând,
dar pasul ţi-i sigur
şi inima-ţi bate
Şi iarăşi îţi scriu
pe o filă de gând
poeme de dor
dintr-o albă cetate.

Bună seara , lumină…

Vis de iarnă de Ovidiu Oana-pârâu


Mă-ntorc din nou cu gându-n urmă,
În satul ce-am iubit enorm,
Ascult talăngi ce sună-n turmă
Şi liniştit, încet adorm.

Se-amestecă, în vise, glasuri,
De ţânci ce-nnoată în pârâu.
Scârţâie carele pe haturi,
Ducând la moară snopi de grâu.

O ciocârlie înfioară,
Bolta senină, fără nori,
Cu triluri parcă de vioară,
Ce-n suflete trezesc fiori.

Apoi, alt vis. Foşnet de frunză,
Sub vânt de toamnă ascuţit.
Începe frigul să pătrunză,
Un greier leneş, zgribulit.

Pe care-l ştiu. Cântat-a vara,
Fără să-i pese de urmări.
Acum îşi ţine strâns vioara,
Şi rătăceşte pe cărări.

Iar peste el încep să cadă,
În linişte de nefiresc,
Steluţe albe de zăpadă,
Pornite din înalt ceresc.

Un ultim cri… mai lasă somnul
Să-nţepe zarea albă toată.
Cu gându-apoi alerg spre Domnul
Şi Maica Lui Imaculată.

Mă-ndrumă steaua fermecată
Şi pruncul îl ascult cum plânge,
Spre primavara luminată,
Când de pe cruci picură sânge.

Un sânge ce renaşte viaţa,
În spirite şi în natură.
Acelaşi ce topeşte gheaţa,
În suflete şi dă căldură.

Sub care iarba germinează,
Pârâul apa-şi limpezeşte,
Greieri viori îşi acordează
Şi grâul nou în lanuri creşte.

Am aţipit doar o clipită
Şi ani de zile-am străbătut,
Prin vatra satului iubită,
Crezând că-s iar la început.

Da-i numai visul din Ajun.
În casă-i cald, şi liniştit,
Aştept brăduţul de Crăciun,
Să-l văd cu stele-mpodobit.

Vezi, doamnă dragă... de Cătălin Codru

Au fost şi clipe-n care nu puteam,
Nici să trăiesc... şi nici să fiu,

Dar au trecut când tu sunai...
Şi n-aş fi vrut să strigi tu... a pustiu.

Atunci simţeam că eu sunt greu,
Dar greutatea din alarmă..
Suna a strigăt de ateu,
Ce şi-a pierdut subit din karmă.

Strigai şi tu poate şi eu...
Acelaşi gând seca simţirea,
Şi-am stins în mine suflul greu,
Nu ştii cum mi-a fost mie rătăcirea.

Acum cu sceptru de-mpărat,
Îmi spulberi orice pic de tihnă...
Te urci pe-un piedestal înalt...
Şi-mi tulburi bruma de odihnă.

M-ai ţine-mi predici derivate,
Cum îmi spuneai cândva odată,
Şi... ipoteze demonstrate,
De vremuri stinse, neprobate!

Acum când ştii că îţi e bine,
Îţi ştergi pantofii tăi frumoşi,
De ce-a rămas... pierdut din mine,
Şi-mi spui că zorii-s radioşi.

Vezi scumpa doamnă, cum iubirea,
Are un singur sens de mers,
Când eşti tu sus doar potrivirea,
A fost un bun rămas de şters!

Tăceri de Boris Ioachim

...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?!
Iubira noastră, tristă, a apus –

Tu n-ai habar ce mult durerea – doare.

Arsura rece, a zăpezii, parcă,
Mă clatină, sub vântul grobian,
Cum clatină talazu-n mare o barcă...
Se apropie un nou sfârşit de an.

Aş vrea să te colind în asfinţituri
Dar glas nu am – tăcerea ta l-a frânt;
Şi ger mă scurmă, cu-ngheţate râturi –
Şi-oricum, în suflet, nu port nici un cânt.

Dar te visez, mereu, în miez de noapte –
Ba te visez chiar şi în miez de zi...
Dar ne-mai auzind a tale şoapte,
Eu nu mai ştiu ce-nseamnă „a iubi”.

Făptura ta, de acum, îmi e străină
-Sau, poate că, străină mi-a tot fost?! –
Cândva, mi-erai şi ţel, mi-erai lumină
Şi, vieţii mele, îi dădeai un rost.

Azi, alte ţeluri, alte idealuri,
Încerc să încropesc în viaţa mea...
Privesc pe geam: ninsoarea cade-n valuri
Ca albe draperii de catifea.

...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?
Iubirea-mi pentru tine a apus -
Într –un noian de ceaţă şi ninsoare...

In noapte de Irina Nedelciu

Drumul spre tine de Lavinia Amalia l


Am rascolit curcubeul in odiseea ochilor mei,
am tras de snururi timpul ce s-a impiedicat
ca sa ma poti vedea.
Ti-am auzit ecoul spart
din sufletul prea gol de asteptare
Strigatu-ti mut a rupt spinii trandafirului
de unde picura balsam
in crapaturile pamantului ca semn de ruga
pentru noi
Nu ne-am nascut in acelasi anotimp
nici in acelasi timp sau loc
Dar ti-am simtit briza si
iti adulmesc urma
 lasandu-ma purtata de valurile zbuciumate
pe marea ta
Am despicat furtuna noptii
cu fulgere de foc
sa-ti stralucesc minunea
caci bratele mele au fost sculptate
pe forma sufletului tau.
Ne-am ancorat dorintele
in Stanca dragostei
slefuita in lumina ce topeste zdrentele
pribegiei
si ne dospeste
nemurirea

RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI de Patricia Serbanescu (pastişă la poezia ,,Întrebări,,de Boris Ioachim)


Aş vrea să pot răspunde la multe întrebări
De cum eram îndrăgostiţi şi căţăraţi pe nori,
...Amestecaţi cu stele, ne vânturam văzduhul
Şi totul, chiar nimicul, se contopea cu duhul…

Apoi… singur de eşti, te zvârcoleşti de nervi
Când nu ai lângă tine şi nu poţi să culegi
Un trandafir …cu spin, crescut în pribegie
Pierzând saliva gurii… cauţi întreaga glie…

De mă întrebi de transă şi paşii ameţiţi
Să stii ! aşa am fost, când eram fericiţi
Nu adormeam de dor, iubiţi nevinovaţi,
Eram încercănaţi, precum caii mascaţi…

Mereu iubirea mare, îmi sfredelea ungherul
Şi mă-mpingea voit, să-i stăpânesc misterul
Apoi, când jarul stins, cu lacrimi era lut
O luam pe prund la vale, într-un nou început…

Încă mi-aduc aminte, stând noaptea pe furiş
Cu tălpile pe-asfalt, lent, mai cerneam pietriş…
Istoria se repetă… dorinţele-s… ispite
Se-ntorc filele cărţii, ce-ajung…îngălbenite...

13.12.2012

Sarbatorile vin… de Lacramioara Lacrima

Iubite, sarbatorile vin din nou
Si tu stii cat imi e de greu…
Pentru ca mult imi lipsesti

Dar, eu stiu ca ma iubesti…
Iata, Craciunul iar soseste,
Cineva pe mine ma doreste
Oare, ce mi-as mai dori mai mult,
In tacerea iernii sa ascult…
Linistea din fulgii de zapada
Sau o inima ce vrea sa ma vada?
Vantul noptii ce alinta intr-una
Sau un suflet ce ma vrea sub luna?
Nu vreau brad si nici un cadou
Vreau sa fim doar…tu si eu…
Cu drag sa ma imbratisezi
Ochii mei, doar tu ca sa ii vezi…
Sa imi spui ca pentru tine sunt
Una, singura pe acest pamant…
Stelele le-am numara pe rand
Niciodata nu ne-om alunga din gand
Si din gheturi de cristal
Eu voi fi a ta in mandru voal
Iar dintr-o alba si pura lumina
Pe al meu par vei aseza cununa…

Iubite, sarbatorile se-arata
Iar, acum, nu, ca altadata…
Ca te-am cnoscut pe tine…
Eu te chem sa fii cu mine…
Deschide usa larg, priveste,
La cineva ce se gandeste
Dorurile sa-ti tot trimita
Tu lasa tot…te uita…
Din cer iar vine si va fi sa cearna
Albe nameti…iubirea mea din iarna,
Care e atata de gingasa
Esti gata ca s-o inviti in casa?
In suflet si in camaruta ta
Te asigur, nu vei regreta…
Dar, oare ce-i vei da in schimb?
Caci vrea o vorba de alint
Si multa, multa mangaiere
Ca si la anul sa aiba putere.
Sa vina iar la tine-n prag
Sa te colinde cu mult drag…
Iubite, iar vine Craciunul
Fara tine bun…n-o fi nici unul
Miros de cetina-i la tine
La mine-i numai dor…de tine…