joi, 7 februarie 2013

MĂCAR PUȚIN-Popa Ines Vanda

Te-am luat din lumea ta pustie 
Și te-am sădit la mine-n trup 
Te-am recompus în poezie 
Să-mi fi o mică păpădie
În dansul vieții mele rug.
Ți-am dat culoare și lumină
Cu drag și dor te-am descântat
Și te-aș fi vrut facile vie
În eul meu, un împărat.
Ți-am creionat în ochi albastrul
Cu albatroși să zbor mereu,
Pe buze ți-am sculptat sărutul
Să arzi iubire când ți-e greu.
Din adormite anotimpuri
Stelelute dalbe ți-am pictat,
Secundele de așteptare
Cu flori de colț ți le-am gravat.
Mi-ai fost în suflet o troiță
Un colț de rai aquamarin,
Otavă verde în arșiță
Suspin de dor diamantin,
Cu crinolină de mireasă
Ți-am primenit fantome mii
Și fluturi tandri de matasă
Ți i-am adus împărații.
Dorințe vechi încătușate
Pe toate ți le-am dezlegat,
Ți-am fost iubire, zâmbet, șoapte
Pe braț de cer te-am legănat.
Îmbrăca-te cu tot ce-i sfânt
Speranță dă-mi să pot să cânt
Iubirea mea de iarnă frânt,
Măcar puțin cât încă sunt!

Haide, vino-n lumea mea… de Lacramioara Lacrima

Haide, vino-n lumea mea
Sa te-nvat ce-i dragostea
E o lume ce te-ncanta…
Nu-i nevoie de cuvinte
Vei trai un vis ferice
Nimenea n-o sa ti-l strice
Iar alaturea de mine
Numai clipe de iubire
In atingeri cu tandrete
Vei primi multe gurite
Si-o imbratisare lina
Plina de mireasma fina…
Haide vino-n lumea mea
Care nu e deloc rea
Inima vibreaza-n dor
Totul e mangaietor…
Vino…sa ma strigi pe nume
Sa traiesti in a mea lume
Intr-o lume de poveste
Unde doar iubire este…
In cristalul diminetii
Gustand frumusetea vietii
Si prin voal de inserare
S-avem clipe de-ncantare…

Haide, vino-n lumea mea
Atunci vei putea vedea
Zi cu soare…rasarind
Vantul ploii frematand
Peste noi de va ploua
Picaturile-or suna
Intr-un sunet mai blajin
De-am sa am ochii-ti senini
Sa-i privesc si sa-i iubesc
In ei sa ma oglindesc…
Cand amurgul va sosi
Iti voi scrie poezii
Le-om citi sub clar de luna
Tot tinandu-ne de mana,
In acorduri de chitara
Vom zari cerul de afara
Cu stelute colorate
Ce-or sclipi toate deodata
Nicicand nu ne-om plictisi
Fermecati in fantezii…
Pasii nostri vor dansa
Doar aici in lumea mea
Nu e mare…este mica
Unica…romantica…

Eu 2 de Cătălin Codru

Eu m-am cumpărat cu tine!
Când n-aveam nici para chioară...
Şi-am ajuns să fiu rostire...
Eu, în lumea asta mare!

Eu... sunt patimă-n pieire,
Daca-aş vrea... să fiu uitare...
Şi m-aş răzvrătii şi mâine,
De-aş fi doar o întâmplare...

Eu sunt o lumină-n vină,
Dacă tu ai fi pustiu...
Sau... aş fi o licărire,
De mi-aş fi... de-o fi să-mi fiu!

Ce e mort... de Cătălin Codru

Umbre lungi şi obosite,
Se strecoară printre case,
Se lăţesc pe nesimţite,
Ce e mort... a mort miroase.

Nori întreţinuţi cu ceaţa,
Străbat ciorile pe ceruri,
Fumul îşi întoarce faţa,
Ce e mort... e mort de-a pururi.

În fiorul pustiirii,
Tot ce intră nu mai iese,
Şi din spaimele robirii...
Mort să fi... să nu-ţi mai pese.

Între noi îngheaţă totul,
Ca o volbură rostită,
Moartea îşi întinde trupul,
Peste-o lume obosită.

Acum tac s-ascult doar vântul,
Dac-o fi şi o fi vreodată...
I-oi vedea şi eu sfârşitul,
Eu şi lumea asta toată.

port melancolie de Renate Müller

umbra ceasului creşte
noaptea zilelor mele
mi se-aşează pe ploape
se plimbă sub gene
mă deşir în visare
albastrul cuvintelor tale
duios mă atinge
sunt coarda unui sunet
ce vibrează-n tăcere

HD 06.02.2013 HD

EXIL PRONUNȚAT de Stefan Oana Valentin

Într-o vară
Mi-au adormit cuvintele,
Obosite,
Din picioare.

Le-am învelit
Cu soarele prelins
Pe umbrele sprijinite
De nori.

Tresăreau
Doar la ploaia coșmar
De pe acoperișul
Lumii.

Am adus seara
Mai înspre deal,
Pernă de gânduri
Moale.

Apoi,
Când ai apărut
Mi s-au trezit odihnite
La tine-n gură.

Le-am exilat,
Mut
Și definitiv,
Acolo!

06 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

CONTAGIOS de Aurel Peteoaca

Ai fost diagnosticat poete cu o boală rară,
De aceea îți faci consultul ,astăzi, la oraș,
Riști să intri urgent în carantină ordinară,
Iar visul să-ți rămână în starea de sevraj.

Dar diabolic râzi de orice fel de analiză,
Pe oamenii în halate îi vezi ca pe pigmei,
Parafa lor îți declanșează un puseu de criză,
În codul tău genetic sunt cromozomi de zei.

Ți-au administrat în prima fază sedative
Și te-au adus cu forța,iarăși, pe pământ,
Iar poezia ți-au etalat-o în tuburi, pe stative,
Și-ți fac frotiu pe lamă din orișice cuvănt.

Ei nu vor un diagnostic stabilit în pripă,
Au hotărât să-ți facă bioproba dintr-un vis,
Le-ar fi comod să suferi de-o banală gripă
Și atunci cu siguranță cazul l-ar fi închis.

Te manifești trădând sindrom de euforie,
Probabil te declară în acte,cronic și nebun,
Te-au depistat contagios la vers de poezie,
Iar la prostia care doare , ai răspuns imun.

te-aş mângâia ... de Ovidiu Oana-pârâu


Te-aş răsfăţa cum mângâie clepsidra
nisipul curs în poala veşniciei
şi te-aş robi cu răsuflări, ca Hydra
în temniţa din mine-a bucuriei.

Te-aş mângâia, eu val, tu ţărm, alintul
ţesându-ţi peste nuri voal de sidefuri
să mă cuprinzi cu braţul şi adâncul
şi-apoi să mă subjugi cu reliefuri.

Ţi-aş crâmpoţi şi buzele şi sânul,
îndestulat cu gust de măr şi mure,
să-ţi murmur vorbe dulci precum Simunul
presară adieri peste pădure.

totuşi trăiesc de Renate Müller

săpată cu un nume
într-o piatră de stâncă
expusă timpului-
tăcut trecător
ce-mi sărută fruntea
îmi albeşte tâmplele
rocă solitară
pe care doar ţipătul
de dor al vulturului
o mai atinge din zbor

HD 05.02.2013. RM

Vremelnicie de Costel Suditu

Cu ceara ei, îmi ceruise ochii
De sine şi de eu, să nu m-apropii,
Iar în urechi, pusese dopuri, marea
Senină, alburie cum e sarea;
Şi adormisem împărţit de rouă
În amintiri ce încă mă mai plouă,
Ca un delfin, sărind din când în când
Din vis în vis, din gând în gând;
Şi ca un zbor, semnând cu-a mea aripă
Câte-un ocol culorilor, în pripă,
Căci m-am trezit vremelnic trecător
Cu-nsingurarea tristului picior
Pe drumul unui om, o soartă, care
Atârnă prea degeaba de picioare.