Ai fost diagnosticat poete cu o boală rară,
De aceea îți faci consultul ,astăzi, la oraș,
Riști să intri urgent în carantină ordinară,
Iar visul să-ți rămână în starea de sevraj.
Dar diabolic râzi de orice fel de analiză,
Pe oamenii în halate îi vezi ca pe pigmei,
Parafa lor îți declanșează un puseu de criză,
În codul tău genetic sunt cromozomi de zei.
Ți-au administrat în prima fază sedative
Și te-au adus cu forța,iarăși, pe pământ,
Iar poezia ți-au etalat-o în tuburi, pe stative,
Și-ți fac frotiu pe lamă din orișice cuvănt.
Ei nu vor un diagnostic stabilit în pripă,
Au hotărât să-ți facă bioproba dintr-un vis,
Le-ar fi comod să suferi de-o banală gripă
Și atunci cu siguranță cazul l-ar fi închis.
Te manifești trădând sindrom de euforie,
Probabil te declară în acte,cronic și nebun,
Te-au depistat contagios la vers de poezie,
Iar la prostia care doare , ai răspuns imun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu