Cu ceara ei, îmi ceruise ochii
De sine şi de eu, să nu m-apropii,
Iar în urechi, pusese dopuri, marea
Senină, alburie cum e sarea;
Şi adormisem împărţit de rouă
În amintiri ce încă mă mai plouă,
Ca un delfin, sărind din când în când
Din vis în vis, din gând în gând;
Şi ca un zbor, semnând cu-a mea aripă
Câte-un ocol culorilor, în pripă,
Căci m-am trezit vremelnic trecător
Cu-nsingurarea tristului picior
Pe drumul unui om, o soartă, care
Atârnă prea degeaba de picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu