Te-aş răsfăţa cum mângâie clepsidra
nisipul curs în poala veşniciei
şi te-aş robi cu răsuflări, ca Hydra
în temniţa din mine-a bucuriei.
Te-aş mângâia, eu val, tu ţărm, alintul
ţesându-ţi peste nuri voal de sidefuri
să mă cuprinzi cu braţul şi adâncul
şi-apoi să mă subjugi cu reliefuri.
Ţi-aş crâmpoţi şi buzele şi sânul,
îndestulat cu gust de măr şi mure,
să-ţi murmur vorbe dulci precum Simunul
presară adieri peste pădure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu