Unire! de Cătălin Codru

Lor... nu le-aţi spus... ca noi suntem unirea???
Poate că... aţi uitat frumoşi români,
În noi e suflet,
Noi suntem trăirea...
Suntem urmaşii dacilor cei buni!
I-am tot iertat cum spune...” la scriptură”...
Cum să mai rabzi, când vezi că fraţii tăi,
Se chinuie... şi... ochii nu se-ndură,
Să plângi de dragul celor ce-s ai tăi?
Voi nu ştiaţi că unitate, înseamnă?
Sufletul sfânt şi-ngemănat... într-un pământ?
Cum să mai stai când pleava cea păgână...
Pe gât mi te-a călcat... mi te-a lipsit de suflu sfânt?
Îşi strigă mama pruncii osândiţi...
Şi eu român stau drept, fiindcă-am visat,
Să cânt al Europei imn...
Cel care-mi calcă fraţii!!!... cu păcat?
Dreptate-mi e când toată stirpea mea!
Se adună să îmi stea la sfânta masă...
Dreptate e, când România mea,
Îmi străluceşte ca o mândră... o mireasă!
Atunci, voi ştii că neamul meu cel drept,
A fost recunoscut ca un imperiu...
Eu nu mă-nclin, nu-ngădui şi n-aştept!
Să mi se spuie mie ce e drept sub ceriu...
E dreptul meu! L-am câştigat prin luptă,
Aici suntem pe veci stăpâni doar noi!
... că ne-am trăit mulţi ani în viaţa, asta ruptă,
Şi-am împărţit dreptatea stinsă-n voi...
Voind să fim “creştini” în mândra luptă.
Azi e unire pentru toţi ce simt... unire!
De azi suntem în suflete stăpânii...
Muri-vor cei ce simt... ca în unire,
Mai sunt şi vipere şi câinii!
N-am să mai las, în suflet să îmi intre,
Nici feţe de-mpăraţi şi nici strigoi...
În suflet îmi e dulce-a mea... unire...
Ori, îmi e pace... ori război!

Puiezire de Costel Suditu

Între voi două, mă simt în siguranţă,
Împărţindu-mi aflarea ceasurilor de încremenire
Forfecându-le în secunde adevărate.

Mulţi, nu vă vor cunoaşte vreodată,
Deşi, povestea lor, voi le sunteţi,
Şi a lemnului, şi a inimii pietrei
Şi a tăcerii fără de sfârşit.

A fost, de în gheaţă să înfloresc,
Pe un pat negru de întunecat
Plutind stăpân plecărilor înapoi,
Stoluri de bumeranguri sonore
Străpungându-mi oracolul veşniciei,
Atâta siguranţă dând călătoriei,
Cât rodul, pomului său.

Mă ştiu în siguranţă între voi,
Între două puncte, un altoi
Ce umple un hău.

Ti-am scris numele… de Lacramioara Lacrima

Ti-am scris numele pe cer
Printre stelele din noapte
Cu un vis plin de mister
Murmurand litere-n soapte
Si-am pus una langa una
In ele creand dorinte
Ca sa ma iubesti intr-una
Precum sunt si e-a mea fiinta,
Luna frumos lumineaza
Dand contur numelui tau
In el, stele reflecteaza,
Dragostea si gandul meu…
Nu pictez cu acuarele
Ci-n culori din suflet bland
Ochii mei ce pe sub gene
Te zaresc cum surazand
Tu mi-ai spune c-al tau nume
Ar sta bine lang-al meu
Linga stele, langa luna,
Sa fie acum, mereu…
Linistea atat de-albastra
Se va-ntipari prin noi
Aparand dragostea noastra
Chiar de norii cei mai grei…

Ti-am scris numele-n inima
Ea-l rosteste cald, batand,
Rostind litera cu litera
Eu te-mbratisez in gand…
Tot il simt cum e cu mine
Alaturi de chipul tau
Impartind clipe senine
Si deloc nu-mi pare rau…
Stiu, ca nimeni niciodata
N-ar putea ca sa mi-l stearga
L-oi pastra viata mea toata
Ca minunea cea mai draga,
Poate c-asa…doar o data
Cat traiesti poti desena
Numele care il poarta
Unica dragoste a ta…
Am sa-ti suflu cu mult dor
Tu sa simti cum el adie
Te-oi cuprinde cu fior
Numele-ti sa ma mangaie…
Caci sta scris in al meu suflet
El respira prin iubire
Fara graba…simplu-ncet
Traim tainica iubire…

AZI, E TOT CE AM... de Patricia Serbanescu

nu plânge că s-a terminat
totul s-a dus, te rog zâmbeşte!
tot filmul va fi însemnat
uităm trecutul, căci veştejeşte...

mai răscolesc încă văpaia
reţin iubirea... suficientă
îmi depăşeşte-un pic, nevoia
şi-o simt în picuri, permanentă.

ispita-mi caută norocul
din duh, ţâşneşte-acum scânteia,
fă doar un pas, aprinde focul!
lăsând să curgă... melopeea...

nu voi jeli nicicând, pe nimeni
mă resemnez fără de rugi,
puţini sunt cei ce-ţi sunt prieteni
şi-aceia, nu te fac... să plângi.

ziua de IERI, s-a risipit
iar MÂINE timpul, e pe sfert
AZI... îmi rămâne nerodit,
şi-i tot ce am!... fiind incert...

24.01.2013

Culcându-mă pe sânu-ţi de Ovidiu Oana-pârâu

Culcându-mă pe sânul

Zvâcnind sub sărutare,

Îmi ostoiesc hapsânul

Nesaţ de-mbrăţişare?

Nicicum! Sub provocare

Cu gust de fruct şi-al pânii,

Mă-nfrupt fără să-i mânii,

Striviţi sub apăsare.

Ţi-i trupul tot cămară

A hranei din iubire.

Din zori, abia în seară-i

Târzia împlinire.

Stare de Lavinia Amalia

Am roua pe umeri si ceata-n privire

Cu degete turturi incerc sa te-ating

Azi plapuma  noptii

Ma-mbraca-n  suspine

In stropi  de   cerneala

abia te mai strig...

Adorm leganata-n visarea de ceara

Iar bratele lunii

Mi-e singur vesmant

Prin trupul meu rece

Al tau glas  vioara

Imi tulbura firea

Cu-al  dorului  cant.

Te chem in albastru,

Te-astept la fereastra

Un fosnet imi scutura visul...

si plang

E doar o himera,o umbra sihastra

Ma-ntorc sub povara

Ce-mi sapa mormant

Tu bantui prin mine

Eu nu am scapare

Respira-mi iubirea

Si cerul de chin

Nu vreau sa fiu vie

la a mea-nmormantare

            ...

Si totusi murind

Invatam sa traim.

nebunie de Renate Müller

zi de zi mă deschizi 
să te convingi 
dacă eşti viu în mine 
şi pleci…

uiţi să mă-nchizi

m-am săturat
să-mi cos singură rănile
să-mi echilibrez paşii
la marginea acestei prăpăstii
în care clipele sunt pline de tine

vreau să m-opresc din drum
s-aştept trecerea zbuciumului
sentimentelor ce încă se-opun
să se-ncuibărească
liniştea-n ele…

apoi să zbor lin peste abisul
în faţa căruia mai tremur încă

HD 24.01.2013 RM

Cat am trait iubite... de Lacramioara Lacrima

Cat am trait, iubite, am colindat prin lume,
Am intalnit si rele, am intalnit si bune,
Doar singura…iubirea…deloc nu am gasit,
Simteam tristete-n suflet asa la nesfarsit…
Eu am vazut multi oameni pe unde am trecut
Dar niciodata unul cu tine asemuit
Atat de bland, duios si bun din cale afara
De aceea chiar nu pot afla asemanare…
Cu nimeni cunoscut din toata viata mea
Esti unic, deosebit, esti fericirea mea,
Tacerea am atins-o doar gandul imi vorbea
De cand te stiu pe tine ma-ndemni a cuvanta
Si-ti povestesc din urma, pe unde am umblat,
Dureri si bucurii ce-am strans, am adunat,
Ce bine e cu tine, cu tine as sta mereu,
Iubire daruindu-ti, tu sa ramai al meu
Privind ‘napoi deodata, iar hoinaresc agale,
Ma-ntorci cu glasul tau primind incurajare
La pieptul tau cu mintea, desir o amintire,
Tu imi alungi o lacrima, simplu cu o privire,
Prezentul cu noi doi mi-l reamintesti zambind,
Zile si nopti le trecem iubindu-ne, visand…

Cat am trait, iubite, un rau n-am savarsit,
Punand suflet in toate, le-am dus, le-am implinit,
Un singur vis stingher zacea in inimioara
El n-avea insa aripi si nu putea sa zboare
O umbra ma-nclina dar incercam sa sper
Lipsita de iubire nu indrazneam sa cer
Ca soarta sa-mi aduca o dragoste curata
Poeme risipeam in rime-ntortocheate…
Astazi, ea…s-a ivit, voioasa o urmez
Un sens da vietii mele…cu drag o-ncununez
E ideal vadit prin taina bucuriei
Ce freamata-n lumina, pe calea gingasiei,
Am devenit izvor ce susura-mbatat
De-o vraja minunata si curge ne-ncetat
Te prinde, te cuprinde, nu va seca in timp
Iubirea adevarata nu se-opreste…in schimb
O strasnica putere in fiinta ta devine
Si tot ce-i mai frumos zaresti in asta lume,
De cand soare rasare cu razele-i caldute
Ma-mbrac cu-a ta iubire, in a le ei hainute,
Amurgul cand se lasa si noaptea lin coboara
Steluta ce-i a noastra sclipind iar reapare,
Cat am trait, iubite, spre stele am privit,
Dorind cu-nversunare un special iubit…

Disecţie de Veronica Simona Mereuta

de n-ar rămâne aceleaşi mişcări
prea îndelung zămislite de-o inimă
muribund dornică de viaţă
întotdeauna uit cum mă cheamă,
o amăgire cât luna de rotundă
mă priveşte în oglindă
rima are să-mi ajungă până la ultimul respiro
de unde voi fi pe cont propriu
de ciudăţenie amestecată cu uimire
păsările vor zbura şi dincolo
chiar dacă nu le voi auzi dorinţa

şi am s-o iau de la capăt
desfrânat dornica de
prima înfăţişare a liniştii.

24.01.2013
VeSMe

sonet cu happy end de Bogdan Dumbraveanu

nu-i rost să stai, nu-i rost să pleci
nu-ți poți găsi în tine găzduire,
e gândul lespede de veci,
emoția, doar o secundă de trăire

nu poți să poposești prea mult,
nu te poți duce prea departe,
doar să îți faci tăcerea cult
trist să zâmbești ispitelor deșarte

nu-i rău mai rău decât să nu fi tu
ori rar când ești să nu te mai alegi
dintre atâtea afirmații prefăcute-n nu
e greu să mai rostești cuvinte întregi

dar pân' la urmă afundat în vini,
apele negre-ți vor născoci lumini

24 ianuarie 2013,
Bogdan Dumbraveanu