copacul, eu, tu, frunza-i blândă de Ovidiu Oana-pârâu

copacul, eu, tu, frunza-i blândă

podoabă dăruindu-mi viaţă

în fiecare dimineaţă

foşneşti mirabilă osândă

ţi-e cântul susur, vântul leagăn

şi trupul ţi-e potir de rouă

clădindu-se din seva nouă,

umbrar pe lăstărişul geamăn

mi-e gerul aspră silnicie

pierdută-n crudul primăverii

mă răcoreşti în toiul verii

şi dărui toamnei rodnicie

copac şi frunză, dar ceresc

etern prilej de bucurie

împreunaţi în veşnicie

şi-n cel mai simplu “te iubesc!”

FLĂMÂNDĂ de Aurel Peteoaca

Cu o peşteră mi-ai cucerit un vărf de munte,
Iar sânii tăi pietroşi..i-aş traversa ca punte,
Prăpastia-mi de gură...ţi s-a prăvălit pe gură,
Te-am cucerit Regină doar mutând o Tură...
Te-am cucerit din nou, la fel ca la început,
Câmpia ţi-am păscut pe abdomenul supt,
Te-am cucerit din nou,la fel ca întâiaş dată,
Pe gât ţi-am scris săruturi,uitate în erată.
Şi dacă îţi mai flutur,azi,chemări fecunde,
Urcuşul meu timid, sub coapsa ta se ascunde.
Eşti plină ochi de mine şi până în rărunchi
Eu ţi-am păşit în carne,asemeni unui junghi
Şi te-am pătruns cu febră până în călcâie,
Pe coasta ta de drac am ars mereu tămâie.
M-ai ademenit în mreje şi mai vânat din pândă,
De trupul meu bolnavă,de gura mea flămândă.
Şi fiindcă,azi,eşti doar a mea,minune de femeie,
Am să-ţi primesc iubirea şi am s-o ţin sub cheie,
Iar dacă ochii hulpavi,de străin,te adoră şi te cer,
Eu nici măcar din umbra ta,fărâme nu le ofer.

Mi-am pus de Cătălin Codru

Mi-am pus cătarea pe condei...
Şi-am înţeles că ochii mei,
Au plâns... aşa de derbedei,
Ştiind că-s eu, dar nu sunt, ei.

Mi-am pus pe mine o ţoală groasă...
Şi-am înţeles că nu-s acasă,
Că noaptea asta aşa frumoasă,
De n-am să fiu... va fi geroasă.

Mi-am pus pe mine un cuvânt,
Să-mi spele ţipetele-n cânt,
Că... am venit pe acest pământ,
Sărac şi gol... să mă frământ.

Mi-am pus toată nădejdea-n tine,
Să-ţi fie visele senine...
Şi zilele parte din mine,
De n-aş mai fi... să-ţi fie bine!

Mi-am pus pe cer lumină bună,
Să-mi fie ţintă în furtună...
Şi-n gând mi-am pus de-o săptămână
Să mi te ţin, aşa de... mână.

Cânt de Costel Suditu

Lungi tăceri, prin rămurele
Strâmbe, negricioase, chele,
Se grăbesc şi se afundă
Ca o undă, ca o undă…

Ca un cer întors pe spate,
Lacul are mere coapte,
Luna tace şi suspină
În lumină, în lumină…

Ca o apă zburătoare
E pământul, lângă soare,
Contemplându-l cu nesaţiu
Doar din spaţiu, doar din spaţiu…

Şi, ca veşnic ipohondru
Este legănatul codru
De suspine, prins în cânturi
Doar de vânturi, doar de vânturi…

Căci privirea mea cuprinsă
Ca o stea într-o eclipsă,
Nu va fi cu strălucire
Decât, numai în iubire…
Decât numai în iubire!

VINO… de Ioana Burghel

Vino 
cu palmele încărcate de primăvară…

Cireşele de mai
au gustul trupului dezmierdat…

În buzunarul rochiei
cresc romaniţe…

Vântul aleargă
fluturând poalele pământului…

Vino!
Peste ,,Puntea Suspinelor,,
durerea se diluează
albastru…

Viaţa
îşi încrucişează braţele
în muguri noi…

Vino
cât încă mai pot să măsor
distanţele
cu privirea agăţată de respiraţia
stelelor…

Vino
haide
vino
până când nu devine roua
închisoare de fluturi…

Posibil contur de Veronica Simona Mereuta

să văd totul în roz premeditat
chiar dacă nu-i doar culoarea
misterul râvnit al deznodământului
să mă aşeze la locul meu
e un fel de-a spune despre viaţă
că,uneori ţi-ar place să te înşeli
tocmai de dragul unei culori
pe care n-ai amesteca-o cu celelalte
pentru că va avea mereu ceva din toate
cât să-ţi fie de-ajuns

oare ce ramă s-ar potrivi
dacă acum stau inaintea oglinzii
care mă vede aşa cum mă recunosc
împăcat sinonim cu fericit
cu gust desăvârşit prin bunăvoinţa
muşcăturii de măr
îmi pun căpătâi "iar" în loc de "rai"
uit ce m-a învăţat mama
iar tatăl meu s-a aşteptat să-i...fiu

nu mă degusta,totuşi,
dacă să mă înghiţi n-ai putea,
cu vinul e cu totul altceva!

22.01.2013
VeSMe

SPUI NU de Cătălin Codru

Îmi spui cuvinte care tac,
Şi mă acuzi că nu te plac,
Tu te-nţelegi, dar numai, tu...
Şi-mi spui mereu că eu zic nu.

De dragul florilor zâmbeşti,
Şi vrei s-asculţi, doar din poveşti...
Nici nu auzi, când eu spun tu...
Îmi spui ce vrei şi-apoi spui nu.

Apoi te pierzi în visul tău...
În care eu... sunt personajul rău,
Şi centru cuplului, eşti tu...
Răspund cum vrei, dar tu spui nu.

E cam târziu, să mă întorci,
Şi mult, prea mult, să mai încerci...
În ochii mei, eşti numai tu...
Mă doare, dar am să-ţi spun, nu.

Vise tăcute de Renate Müller

Lasă-mă să culeg
din umbra ta, minunile, 
pe care ochii tăi îi presar.

Lasă-mă să ascult sunetul
glasului tău, până obosită
mă culc, în sălciile cântătoare.

Lasă-mă să-ţi fiu aproape,
să visez vise tăcute,să le adun
în băncile de nisip ale râului.

Lasă-mă să fiu un copil,
ce se joacă la mal cu scoici,
ce-ascunde comori în ele…ca perle.

Verschwiegene Träume

Lass’ mich in deinem Schatten
die Wunder einsammeln
die du aus deinen Augen streust

Lass’ mich dem Klang
deiner Stimme lauschen bis müde
ich mich in singende Weiden lege

Lass’ mich dir nahe sein
verschwiegene Träume träumen
sie in Steintruhen der Sandbänke horten

Lass’ mich ein Kind sein
das an Ufern mit Muscheln spielt
das Schätze in ihnen versteckt wie Perlen

Un rob in libertate (amintiri) de Ovidiu Oana-pârâu

(când pe braţe)

Când

te purtam

pe braţe,

îmi păreai

un fulg.

Acum,

amintirile

mă apasă.

***

(amintiri cernute)

Am cernut

amintirile

şi am rămas

cu un pumn

de speranţă.

Cu celelalte

am pavat

drumul lung

spre uitare.

***

(răsăritul apus)

Alergai

spre mine

şi vedeam

răsăritul.

Acum,

oriunde

privesc,

văd doar

apusuri.

***

(zaţ uscat)

Zâmbetul

despărţirii

s-a schimbat

în zaţ

uscat

pe pereţii

inimii.

În el,

se putea

ghici

doar

trecutul.

***

(amintiri purificate)

O lacrimă

nu readuce

iubirea.

Doar

purifică

amintirile

pentru

a le face

mai vii.

MAI BĂTRÂNĂ DECÂT TIMPUL… de Ioana Burghel

Uneori
sunt mai bătrână decât Timpul…
Decât timpul acestaal meu
peste care domnesc ca o regină
cu oase de humă
fără tron sau palat
peste timpul acesta
furat
sub care îmi ascund toate
anotimpurile…

Mai bătrână
decât toate gândurile
pe care
Moartea le flutură la capătul grădinii…

Ce bătrână sunt
Doamne!
Mai bătrână decât
orice ,,Facere a Lumii,,…

Ce bătrână!…