cugetare de Renate Müller

te văd cum stai cu altcineva
la masa tăcerii noastre...

tot ce-a fost cândva
s-a spulberat
stă-n praf uitat de vreme
între aştrii

totuşi aceiaşi am rămas
deşi privim cu ochi străini

doar poate-n taină
recunoaştem
că ne-am iubit
ca să ne despărţim

TE-AM GĂSIT- Popa Ines Vanda

M-am strecurat în noapte timid în al tău vis 
În chip de înger tainic sărutul să ți-l fur, 
Din scoici de mări albastre ,petale de narcis 
Ți-am desenat pe buze a farmecelor nur.

Cu sufletul în rugă, dorințe-n ghilotine
Te-am scris cu necuvinte și doruri în delir,
Să nu te uit vreodată când merg pe căi străine,
Secundele-mpietrite să pot să îți răsfir.

Prin multele hârtoape e drumul lung spre tine
Se tânguie piciorul de pas împiedicat,
Constrângeri solitare și zi ce nu mai vine,
Sub pleoape constelații orbite de oftat.

Nesomnul tău veghează la clipele cu mine
Regretul că-nserarea nepăsătoare tace,
Ne macină lăuntric povara din destine
Și dorul ne adoarme-n străine carapace.

Mai urc câteva trepte și sufletu-ți răpesc,
O punte din iubire și dor ți-am zămislit,
Din dragoste pot stele din loc să le urnesc
Îmi ești răspuns de taină, miracol înfrunzit.

In iarna de Irina Nedelciu

Mi-e pleoapa grea şi buzele mi-s frânte
În patul înzestrat cu-atât amar,
Stă pulsu-nzăpezit, în calde tâmple,
Să-mi fluiere în cântec de bondar.

Cearceaful mi se strânge-n cute multe,
Cerşind căldura trupurilor moi,
Îmi plânge perna-n hohote cărunte
Ţipând sălbatic: unde nu sunt ploi?

În întuneric pletele-mi stau ude,
Când gândul îmi şopteşte despre noi
Şi simt acut durerea pe la frunte,
Cum mă cuprinde-n spinii ei vioi.

Întind la nesfârşit de visele mărunte,
Ce neobosite vin, vuind vâlvoi,
De-mi lipăie şi inima prin munte
Când fantomatic te sărut prin văi.

Când somnul îmi alunecă pe sticlă
Iubirii-i cânt, cu şoapte ce mă dor,
Să nu mai simtă că e parăsită,
Pe trotuarul iernii, într-un alb de nor.

Aşa mi-e soarta... şi mult mă oftică
Căci timpul trece parcă fioros,
Lăsându-mi răni-adânci, cernite-n frică,
Să mă ridic nu pot, cad tot mai jos.

11 ian 2013

uşoară stare de-mbătare de Renate Müller

un fluture s-a aşezat pe buzele mele
când peste ele te-ai aplecat
cu ochii îmi sărutai pleoapele

genele noastre fluturau prin neant
se-mbrăţişau într-o zare albastră
de sidef, opal şi cobalt

iar dintr-o stare divină încercam
să prindem într-o cupă de-argint
a clipei mirată minune

HD 21.01.2013 RM

Oglindire de Lavinia Amalia

Pasesc prin iarba cuvintelor tale

Sub talpile iernii ce-apasa strident

Doar cerul albastru si-a ta-mbratisare

Ma poarta agale pe drumul incert.

In  trupul  de foc azi lava pulseaza

Sub mangaierea dorului etern

Simt ingerii goi in noi cum danseaza

Ritul iubirii pe-al noptii infern.

........................................

Absenta ta ca iadul ma-nfioara

Gandul imi cerne soptirile-ti mii

In parul meu zapezile ning iara

Descult imbrac speranta c-ai sa-mi vii...

M-ai cautat cu glas de rugaciune

Si-n palma ta eu lumea mi-am sadit

Aseaza-i pe cer soarele de maine

Nu vreau s-apun cand nici n-am rasarit!

Alunec goala in al marilor regat

Pe mine port doar oglindirea ta

Pe tine eu   in mine te-am sculptat

Esti rastignirea si lumina mea.

NUMAIDECÂT de Stefan Oana Valentin

Am să-mi fracturez lumina
Fără milă, în două oase verzi,
Unul iute și foarte ascuțit
Altul tăcut, atârnat cuminte.

Am să-mi condamn nopțile
Fără recurs, la infinite insomnii,
Una în genunchi, rugă de veghe
Alta la pleoape roșii, de neînchis.

Am să-mi usuc toate frunzele
Fără de soare, crud să-mi cadă,
Toate, în triste, amare grămezi
Răscolite de-un vânt indecis.

Numaidecât, voi sugruma timpul
Să moară nemișcat și în dureri
Căci ne rupe crunt din viață
Ziua pierdută de ieri.

19 01 2013
ȘTEFAN OANĂ

Trup de iubire de Elena Iuliana Constantinescu

Trupul meu e numai vis,
E numai stea;
Vântul adie printre noi,
Printre cuvintele noastre de dragoste;
Taie lacrimi și fuge
Din trupul meu numai vis,
Din trupul meu numai stea;
Și te întreb pe tine vântule…
Unde e dragostea mea?!
Să-și fi rătăcit pașii
Peste izvoarele-nsetate de viață?
Te rog, vântule, încercuiește-mi dragostea
Cu lanțurile și sufletul meu.
Și lasă-mi rădăcinile
Să le aud cum se întorc pe pământ.

SĂRUT… de Ioana Burghel

Sărutul 
ofranda gurii tale 
încălzind pământul de sub gheaţă
teama născând primăvara
sub vânturi
pe străzi pustiite de sfinţi…

O lume dincolo de pleoape
agonizând de secetă şi spaime
duhul Tău
Doamne
care ne veghea prăbuşirea
într-o moarte aparentă
din care ne-am ridicat
tot mai puţin vii
tot mai puţin sfinţi
zborul Păsării fără nume
ţipătul biruitor
învingând genunea din mine…

Sărutul
ca un început
sau ca un alt sfârşit de lume…

Alţi zori măturând
o fereastră uitată deschisă…

TE MAI ÎNTORCI ? de Aurel Peteoaca

În mânăstirea ta mai este un singur loc...
Iar lumânări se sting sub fumul ca o boare,
Tăcerea mă cuprinde,durerile mă toc,
Te mai întorci vreodată floare de cicoare ?
În chinul unei poteci atât de întortocheate,
Pe crucia-mi ciuruită de aprige piroae,
Sâ arzi fidelă , pură, incinerînd păcate,
Iar eu sa te patrund ca picuri de ploaie

Nu te aştepta de Veronica Simona Mereuta

să mai ştiu cum e potrivit să încep
aşa cum timpul în plus n-am unde să-l adun
pot să te mângâi ca o morgană părasită de aripi
gustul amar va fi aromat cu una din licorile asemenea
pe care şi tu le-ai pastrat în beciul personal

cert este că suntem capabili a ne îmbăta
într-un târziu, cu sinele celuilalt,
doua slăbiciuni duc undeva
poţi să te prefaci uimit,
aşa,a încurajare?!

20.01.2013
VeSMe