vineri, 9 noiembrie 2012

Lasa... de Lacramioara Lacrima

Lasa-ti privirea sa ma cuprinda
Al meu chip sa mi-l alinte
Blandetea ei, sa ma-ncalzeasca,
Intr-un sarut, speranta sa-mi creasca,
Luandu-mi mana cu gandul tau
Da-mi dezmierdare in sufletul meu
Ce-ascunde iubirea doar pentru tine
Sfioasa, gingasa simtire…
Lasa-ti dorul ca sa ma poarte
Spre tine acolo…atat de departe
In val de o clipa sa iti ating
Trupul frumos…un tarm nezarit,
Simtind ca indata, te vei zbuciuma,
In dragostea mea, te vei ancora,
Plutind tot in larg cu stralucire
Furtuna-n dorinti gustand fericire
Lasa-ti gandul sa ma-mbratiseze
Curgand in nestire sa mi se-aseze
In inima mea ce canta iubirea
Asculta acum, nu lasa amintirea,
Sa puna praf cu nostalgie
Pastrand ritm vioi de simfonie
De trandafiri cu petale aurii
Sa ne imbete in culori azurii

Lasa-ti chemarea la mine sa vina
Te voi urma cand e rau sau e bine
Cheama-ma simplu prin orice semn
Am s-o-nteleg ca pe-un indemn
Voi zugravi in timpul trecut
Mergand inainte, nimic nu-i pierdut,
Linistea mea s-o aseza
Spulberand teama …si voi visa
Lasa-ti sentimentele sa ma inunde
Indreapta-le, tu, sa-mi aduca lumina,
Iluzii desarte demult au apus
Noi ne iubim iar norii s-au dus
Slefuim cerul, adunam stele,
Citind lucirea cu doruri in ele
Limpezim raze in soare dulce
Iubirea e a noastra, nu se va duce,
Lasa-mi vorba prin voce s-o aud
Cum imi sopteste ce draga iti sunt
Vibrand cu placere in a mea fiinta
O certitudine in a mea existenta…
Lasa-ti fiorul sa ma-nvaluie
Intr-o perdea ce-o sa dainuie
Fara-ndoiala sa ma mangaie
Dragostea ta …a mea ca sa fie…

VIS LA MAREA EGEE... de Patricia Serbanescu


Să desfac visu-n crâmpeie
Mă inunde... şi-n răstimp
Marea… să fie Egee
Ţărmul… să fie-n Olimp!
Glasul apei ne pătrundă
Până-n sângele-nverzit,
Mângâiaţi de-o caldă undă,
Într-un dor… neostoit.

Elfii mării ne veghează
Printre stâncile-azurii,
Stelele, se-ncorporează
Între maluri sidefii…
Peste munţi şi marea toată
Înălţăm inima plină
În lumina adăpată
Picurată-n rădăcină...

Chiparoşi pe plaiul sfânt
În pădurea ca-n poveşti,
Pare rai pe-acest pământ
Căci aici, uiţi cine eşti !
Mă visez mereu în mare
Pe nisip călcat de zei,
Mă trezesc, pierdută-n zare
Când în braţe… tu mă iei...

Ascult cântecul cu patos
Stâncile fac legământ,
Ochii-nţepenesc pe Athos
Numai leg… niciun cuvânt...
Pescăruşii jos pe mare
Cad prin zarea purpurie,
Sufletu-mi se zbate-n sare
Tresărind… în agonie...

SENTINŢĂ de Leonid Iacob


La cererea depusă  
la Tribunalul Inimilor Frânte,  
după ce s-a studiat îndelung dosarul,  
s-a constatat că, în grabă,  
petenţii au uitat să specifice la partaj  
şirul de promisiuni reciproce,  
plus jurămintele şi chiar  
stelele numărate-mpreună.  
Prin, urmare,  
dosarul fiind incomplet,  
Înalta Curte solicită părţilor  
să scrie lista completă  
a celor onorate şi neonorate  
şi stabileşte ca următorul termen  
să se judece, numai  
când listele complete vor fi..  

Sunt român de Cătălin Codru

Când mi-am găsit piciorul frânt... am pus genunchiul în pământ,
Tot n-am crezut că am să mor, căci aveam încă un picior.

Apoi cu braţul retezat... puteam să mor ca un bărbat!
... tot n-am lăsat din mâna spada, să-mi las în părăsire-ograda.

Din sol am prins o rădăcină, m-am ridicat şi-am prins lumină,
Simţit-am sânge şi vigoare... din neamul ăsta ca un soare,
Nuu! N-am să las vreo arătare, să-mi spuie mie cum se moare...
Şi n-am să las ce e al meu, sunt ca un sfânt pe plaiul meu.

Am învăţat de la ai mei, să nu stai jos, între mişei,
Şi aşa i-am spus mereu, mereu... tot ce-i mai bun fiului meu,
Să nu se lase doborât, de oameni cu vreun gând urât,
Să se ridice imediat,... ca un roman adevărat!

Musculița de oțet... de Nicoara Nicolae-Horia

Autodedicație
6 Noiembrie 2012

Mă uit în dorul neputinței tale,

Tot mai departe și tot mai încet,
Cum se stinge-n urma ta pe cale,
Sărmană musculiță de oțet!

Ți-e plină ființa de-amăgire, toată
Ființa ta în care pribegești,
Din somnul ei trezește-te odată,
Aducere aminte care ești!

Când viața ta e-atâta de nimică
Cine te-a mințit că ești poet?
Măcar de te-ai vedea cât ești de mică,
Sărmană musculiță de oțet...

Ce e păcatul ? de Ovidiu Oana-pârâu


Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii!
Deşi, nici ea, străină nu-i de asta,
Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii,
Din plin făcând să îmi atrag năpasta.

Ce e păcatul? Nu-i o adiere!
Deşi zburând, cosiţe înfioară,
Stârnind în mine gând de mângâiere
Şi dor de-a reveni, a câta oară?

Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia!
Deși dorită ca o grea osândă
Încătuşând cu nurii pe aceia,
Prea des cuprinşi de patima arzândă.

Ce e păcatul? Eu sunt definiţia!
Deşi par absolvit de fericire,
Nu pot să-mi scot din gânduri superstiţia,
Parfumului de floare din iubire.

Zbor... de Nicoara Nicolae-Horia

In memoriam
Lui Adrian Păunescu...

5 Nov. , spre dimineaţă

Sunt tot mai mult
Aer.
Pământul
Din oase
Abia
Îl mai simt...
Cresc
Din umerii mei
Umbrele
Fostelor aripi...

Ucis de Viaţă...

În fiecare noapte
Mă simt
Ucis
De
Viaţă.
Se tulbură moartea
În sinea
Ei
Spre
Dimineaţă...

***

Agăţat
De firul ei,
Deasupra prăpastiei,
Cu atâta disperare,
Cu atâta
Ură
Iubea Viaţa...

Sonet LXXVI de Ovidiu Oana-pârâu


(ce-ar fi pereţii …?)

Ce-ar fi pereţii fără amintiri?
Doar ziduri calpe ori redute tâmpe,
Ce apără ascunse nerostiri
Şi scrijeliri în var pe false tâmple.
Pot fi iatacul temnicer de taine,
Muţi martori şi părtaşi iubirii
Născând ecouri când lipsit de haine
Te 'ndestulezi cu fructul nemuririi.
Au fost memoria devenirii lumii
Mimând intimitatea printre storuri
Tot ei veghează împlinirea mumii
Şi 'ndoliate, către pururi, zboruri.

Mi-au fost altar de gânduri nerostite,
Jertfelnicul vieţii împlinite.

26-27.10.2012

Lacrimi de iubire… de Lacramioara Lacrima

De la mine pan’ la tine
Sunt atatea zari senine
Lacrimi de iubire curg
Si la piept toate le strang.
Dorul tainic ce curpinde
De la mine pan’ la tine
Peste ape, munti…campii
Te astept sa vii, sa vii…
Chiar daca iubirea doare
Ea tot n-are asemanare
Lacrimi de iubire pline
De la mine pan’ la tine…
Cand dragostea te apasa
Lacrima isi face casa
Ea cuprinde fericire
Lacrima cea de iubire…
Pica-ncetisor pe fata
Ca e seara, dimineata,
Eu o sterg, apare iar,
O alung dar e-n zadar…
De unde ea izvoraste?
Din sufletul ce iubeste
De ce nu se mai opreste?
Iubire…ea isi doreste…

Sunt lacrimi de iubire
Cu zbucium si suspine
Ti-e teama de-amagire
Tristeti fara de oprire…
Esti primul gand razlet
Atunci cand ma trezesc
Ziua cat e de mare…
Gandul la tine zboara.
Noaptea cand e tarziu
Cu tine adorm si stiu…
C-acolo…undeva
Gandeste cineva…
La mine doar la mine
Prin lacrimi de iubire
C-un farmec in privire
In zambet de uimire…
Dar vom trai un vis
Ce-l vom urma cuprinsi
De stranse-mbratisari
Cu patimi si fiori…
In toamna si prin ploi
Sub cerul plin de nori…
Prin frunze-n ratacire
Cu lacrimi de iubire…

ŞAH... MAT? de Patricia Serbanescu

Timpu-i pe sfârşite 
şi în calendare
Clipe ameţite zac… 

crepusculare,
Cât om mai avea,
Dumnezeu doar ştie!
Căci suntem aproape,
ajunşi la chindie...
Vine înserarea,
totu-i pregătit
Candela-i aprinsă,
privim spre zenit…
Popasu-i făcut,
aşteptăm lumina
Tunelu-i deschis…
ne face cu mâna…
De-om putea măcar,
să trecem de cat
Şah, joacă Pământul!
de n-ar fi un… mat...