FRUSTRAT AMALGAM de Stefan Oana Valentin

Închisorile zeilor
colcăie de păcate
neîmplinite demult.

Lanțurile gleznelor
pulsează de libertate
în fiecare, ruginită, za.

Comuna primitivă
ne-a inventat focul
să putem arde strașnic.

Avem palmele tocite
de bataia pasului pe loc
în așteptarea sentinței.

Capul plecat
are un singur gât viu
în bătaia puștii.

Norii nu sunt solizi
ci alunecarea perfidă
spre fierbintele iad.

O să murim zadarnic
așteptând să ne cânte
rugina verde din balamale.

06 09 2012
ȘTEFAN OANĂ

Cuprinde-mă... de Nicoara Nicolae-Horia

Cuprinde-mă, o să mă las cuprins,
Cum se lasă floarea de petale,

Ca un rug de flăcările sale-
Vreau să ard în focul cel nestins!

Cuprinde-mă, ca Aerul de vânt,
Cuvântul meu, cel mai presus de vreme,
Lumina risipită în poeme
S-o dăruiesc de-a pururi pe pământ.

Cuprinde-mă, în necuprinsul Tău,
Cu adevărul Dragostei mă umple,
De tăcere să nu-mi pară rău
Când va fi vreodată să se-ntâmple...

REFLEXII PE TAVAN de Leonid Iacob

Pictura din tavan  

e-atât de veche  

şi de zgâriată  

că poartă-n ea  

parfum de altădată  

tangou pe care  

l-am dansat cândva pereche.  

Dar fantomatice  

rescrieri din trecut  

dau peste vreme  

adieri de simfonie  

e-n noi  

atât de ieri şi de demult  

că aşteptarea  

e de-a pururi vie.  

Tu şterge lin  

culorile ce-au fost  

şi dă-le străluciri de-odinioară  

prezentul  

nu-i sortit încă să moară  

şi mâine  

încă îşi mai are rost.  

ZILE TÂRZII… de Patricia Serbanescu

frunza zace-nlăcrimată
cu reversul ei sensibil
şi-a căzut cu paşii roată,

într-un mers… ireversibil.

râurile curg spre mare
sufocate… ies din tină,
prelinsă-i boarea în soare
legând noduri, de lumină.

tot ce mişcă-n univers
nu a fost singur, în fire,
legănat a curs în vers
spre o nouă primenire.

strânsă-i vocea-n cor cucernic
preaslăvindu-I viaţa, ruga
Domnului-Atotputernic,
să ne stăpânească…fuga.

timpul pare un moşneag
ce s-a-nţepenit în poartă,
aplecat spre-a lui toiag,
aşteptând lumea cea dreaptă.

jelesc ziua însorită
stricând-o mereu în plâns,
simt inima îmbătrânită
dragostea-i... fără răspuns.

06.09.2012

EU, TOT de Raluca Nicoleta Bocu

eu vorbesc

eu cânt

râd

eu visez

eu plâng

tremur

eu zbor

eu decad

sufăr

eu parfum

eu fluture

înfloresc

eu am

eu dau

iubesc!

MIRESME ÎN NOAPTE… de Patricia Serbanescu

Ce dragă mi-e floarea de tuberoză
În vântul blajin de toamnă iţit,
La fel ca petala suavă de roză

Când frunzele cad, din bobul vrăjit.

Din roze fac pernă, să am vis duios
Numărând petale, rostesc iară vrerea,
Adulmec parfumul de-nalt chiparos
Şi-l ţin peste iarnă, să-i cresc re’nvierea.

Coboară o scară din înaltul senin
Aştept de o viaţă, doar singurul semn,
Mă-nvălui apoi în miresme de crin
Îndreptată déjà, spre înaltul solemn…

Noian de miresme, m-acoperă-n noapte
Las somnul adânc, cu duhul alerg,
Văzduhul m-adie, cu-a viselor şoapte
Miresme-n buchet, încerc să culeg…

PENTRU UNIRE de Aurel Peteoaca

Marsaluiti pentru unire la Sibiu,
Oastea Valaha se afla-n defileu,
Maria Sa Mihai pleaca din Turda viu,

Primiti-l cum se cade, ca pe-un zeu.

Prindeti-va de inimi,intr-o hora,
Uniti-va in cuget si-n simtiri,
Si nu uitati ca mai avem o sora,
Basarabia,ranita de crunte despartiri.

Intinde-ti hora voastra pana-n Nistru,
Cand treceti Milcovul va inchinati lui Cuza,
Si pune-ti cap cosmarului sinistru,
De Basarabia orfana imi arde inca buza.

Priviti-va adanc in suflete,atent,
Ce forte necurate astazi ne dezbina,
Urcati pe tronul tarii pe cel mai inocent,
De merge prost in tara,cu toti purtam o vina.

MORI INCANDESCENTE de Stefan Oana Valentin

Morile de vânt
încremenesc invers
pentru că nu mai respirăm.

Doar înghițim lumina
scuipând fulgere
tunate tăcut
pe la crepuscul.

Poate că
dacă am închide ochii
mai des și mai strâns
ar muri nopțile
spre dimineață.

06 09 2012
ȘTEFAN OANĂ

Despărţire de Boris Ioachim

Păşesc, ca de fum, prin toamna de ceaţă,
Strivind în străfunduri un geamăt durut;
Dar am dat cu câteva lacrimi pe faţă

Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

E ultima oară când vorba ta doare!
- Minciuna ta-i tristă, îmbrăcată-n şoptit –
Zadarnic mă strigi, în glas cu mirare,
De parcă n-ai crede că totu-i sfârşit.

Atâtea reproşuri şi atâtea cuvinte,
Dar poate niciunul dintre noi n-a iubit...
Privirea mea-i goală, privirea ta minte –
Şi toate-s ca naiba în amurgul cernit.

În toamna pâcloasă, vei plânge o vreme,
Cu aspre litanii mă vei prohodi,
Şopti-vei alinturi, striga-vei blesteme –
Da-n braţe străine, apoi, vei fugi.

Şi eu, pentru tine, voi fi amintire –
Şi tu, pentru mine, vei fi doar trecut...
Am dat cu câteva lacrimi pe faţă
Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

plouă de Nuța Istrate Gangan

cu nesfârşire şi cu ochi trişti
mâhnit, autumnal
și suicidal pe alocuri

copacul din faţa ferestrei mele
se străduieşte să-şi ajusteze ţinuta
urmând tendinţa Toamnă 2012
ruginiu, galben-pai
și dezgolit. Cât mai dezgolit

saxofonistul din colţ cerşeşte romanțios
își umflă obrajii si tremură jalnic
iar trupul firav i se mulează pe sax
cântă în ploaie
cu ochii închişi
visându-se probabil pe Broadway
suflă de dimineață încontinuu
treaba lui
într-o zi vor exploda
şi el şi instrumentul
îi vor aduna bucăţi de pe asfalturi şi ferestre
apoi vor îngropa om şi saxofon
într-o groapă comună
așa cum au îngropat-o pe madama de la cinci
cu pisica ei

n-am reuşit să aprind focul
ceaiul mi s-a răcit
mâna mi-a îngheţat pe creion

stau aici, tremurând
fără tine, mult prea mult fără tine
scufundată in scheme și ecuații
încercând să inventez
o unitate de măsura pentru dor

însă, nu mă pot gândi la altceva
decât la faptul că nu eşti lângă mine
când mâinile îmi sunt îngheţate