MIRESME ÎN NOAPTE… de Patricia Serbanescu

Ce dragă mi-e floarea de tuberoză
În vântul blajin de toamnă iţit,
La fel ca petala suavă de roză

Când frunzele cad, din bobul vrăjit.

Din roze fac pernă, să am vis duios
Numărând petale, rostesc iară vrerea,
Adulmec parfumul de-nalt chiparos
Şi-l ţin peste iarnă, să-i cresc re’nvierea.

Coboară o scară din înaltul senin
Aştept de o viaţă, doar singurul semn,
Mă-nvălui apoi în miresme de crin
Îndreptată déjà, spre înaltul solemn…

Noian de miresme, m-acoperă-n noapte
Las somnul adânc, cu duhul alerg,
Văzduhul m-adie, cu-a viselor şoapte
Miresme-n buchet, încerc să culeg…