Nestingherit ca vulturul... de Nicoară Nicolae-Horia

Ți-am spus de la-nceput că nu suport
Nici găștile, nici grupuri de elite,

Vreau pașii liberi prin cuvânt să-i port
Cu tălpile de dorul tău zdrelite;

Să nu mai stau în calea celor mulți
Din goana lor spre unde n-au ajuns,
Nestingherit ca vulturul pe Munți
Tot aerul să-mi fie îndeajuns!

Eu știu că mă-nțelegi ce vreau să spun,
Singurătatea nu-i un moft anume,
Pe lespedea tăcerilor să-mi pun
Tâmpla mea fierbinte dinspre lume

Și dacă îmi citești din când în când
Zbaterea cea lină din aripă,
E semn că încă nu-i târziu în gând
Și mi-e destulă vremea de risipă...

Prietenă, amantă şi iubită de Ovidiu oana-pârâu

Pribeag în calea timpului ce trece
Egal, indiferent la frământări
Născute din noianul de-ntrebări.
El doar curgea, nepăsător şi rece.

Din aburii de vremi întreţesută,
Te-ai presărat pe aşteptarea mea.
Clipa gonind spre ieri parcă torcea:
Răspunsul este ea la ruga-ţi mută !

Răsfăţ târziu, născut într-o clipită,
Te-ai recompus din zilele-mi deşarte,
Ispită ce mă poartă spre departe
Prietenă, amantă şi iubită.

nisip de Veronica Simona Mereuta

chiar dacă,
am ştiut că totul e nisip
de pe malul acela care mă aşteaptă

învăţ a fi una cu valul,
cu singura memorie,a apei limpezi
de la început şi până la sfarşit.

cuvintele mi-au redevenit prieteni
chiar dacă,
acum ne e o teamă ciudată
unora de alţii
iar depărtarea se-apropie pe furiş câteodată
adulmecând mirosul de speranţă.

aş fi vrut să te dau uitării,de suflet,
dar se pare că n-am fost indeajuns de convingătoare,
gândul meu cerea ca un milog
să-i rămână pictate cuvintele tale
doar acolo,pe un colţ de cer,
luminându-i noaptea aşternută
în palma şoaptelor .

dacă doare să-i spui dor,
şi nu mai este la fel de uşor
să zbori iubirea mea,
lasă-te în voia frunzelor
ce nu îngălbenesc niciodată,
purtate de un preauscat vânt
doar adie în ritmul inimii.

Pieritul albastru de Costel Suditu

Se spune că-n lume e un loc tenebros,
Unde se ştie, că totu-i pe dos;
Asta de când, era lumea mai bună,

Soarele soare şi Luna mai Lună;

Acum, când pământul cu lume cu tot,
Uită cuvântul şi pune în loc
Necuvânt,
Venindu-i coruptul la rând
Îngrozind de spurcat,
Mă gândesc o secundă că poate-am scăpat,
De felul acela de-a fi, închistat;

Însă, văd lumea întreagă un loc tenebros
Acum, când toate-s sucite pe dos;

Şi alerg printre vorbe-mpietrite ce plâng
Dusele flăcări ca straie de rug,
Suflet în ceaţă arzând îngheţat;
Pierd din speranţă muşcând din păcat;

Căci tot m-am ferit de locul acela,
Nici să-l ghicesc prin gânduri n-am vrut,
Dar, şi-a întins cuprinsul ca vela,
Stropi peste noi de Iad picurând;

Acum aş vrea locul ascuns ca să aflu,
Gândesc, că de lumea-i un mare păcat,
Un loc unde numai de rele-am aflat,
Acolo să fie pieritul albastru.

Lună roşie de Costel Suditu

Cu unghiile date peste cap,
Smulse într-o parte,
Cu sângele svâcnind afară tremurând

În fiorii inimii ce munceşte,
Nu mai visează,
Încerc să mângâi Luna
Pe scoarţa unui copac;
Te-ai aştepta să plâng de durere,
Ce-i drept este;
Dar, dulce,
Se lasă în călcâie,
Şi horcăi ceva
Ca un râs,
Când Luna stă în palmele mele
Plină
De sânge.

TU ȘI EU - de Constantinescu Elena Iuliana

Tu eşti eternitate,
Eu doar o clipă sunt…
Tu eşti incandescenţă de lumină,

Eu doar un strop mărunt.
Tu eşti un orizont în zare,
Eu mi-s fâşie de pământ…
Tu eşti o nesfârşită Mare,
Eu doar un val al Mării sunt.
Eu sunt desigur că iubire,
Tu nu, fărâmă eşti din ea…
Eu ştiu a inimi menire,
Şi că tu eşti… străin de ea!

STARE DE FAPT de Oană Stefan Valentin

Păsările rup cerul
în cioburi
sub aripi sus,

zbor în oglindă.

Florile sparg iarba
în arome
deasupra de frunze,
împlinire de rod.

Norii cad viu
în valuri
pe pământ reavăn,
colț de sămânță.

Visul doarme frumos
sub pernă
de mâini încrucișate,
în dorințe.

Fluturii mor gratis
sub limbă.
ce colorat îmi zboară
cuvintele....

Rugă în Ziua Schimbării la Faţă.. de Nicoară Nicolae-Horia

Doamne, când va fi să-mi treacă

Umbra crucii peste dor,
În coliba cea săracă
Sus pe Muntele Tabor,

Unde Te-ai Schimbat la Faţă,
Şi de-atunci Te schimbi mereu,
Să mă pleci tăcut din viaţă,
Doamne, Dumnezeul meu!

Şi din slava Ta cerească,
Unde întristare nu-i,
Norul sfânt să-mi adumbrească
Pururi cu lumina lui

Raiul meu de poezie
Şi-adevăr, precum ai spus,
Doamne, când va fi să-mi fie
Ceasul pomenit mai sus...

Tablou de vară - de Ovidiu Oana-pârâu

În munte strigă brazii a răcoare,
Zvârlind spre şesuri cuşmele de nori.
Ăst' timp în August, rodul din ogoare
Zoreşte spre-ale toamnelor cămări.
Ici-colo-n crame doage se desfundă,

Gătind culcuşuri mustului din vii,
Cu-arome ireale se inundă
Livezi de la gutuile-aurii.

Despovăraţi de fructe rumenite,
Valsează-n adiere crengi uşoare
Merii şi peri, cu frunze-ngălbenite
Brodându-i toamnei, noile covoare

Cri-Cri e vesel, nu se sinchiseşte
Că zboară timpul şi-i pe ducă vara,
Aleargă prin grădină şi găseşte
Un loc ferit să-şi zdrăngăne chitara.

(din ciclul Pasteluri)

Ma unduiesc prin vise... de Lacrimioara Lacrima

*

Ma unduiesc prin vise, printre stele,
Cand noaptea le intinde sus pe cer
Le ating hoinar cu gandurile mele
Lumini in dor din colt de inima stingher,
Sa ma ascund as vrea-n a ta iubire
Sa-mi daruiesti ce vreau, ce simt, ce sper,
Un strop de timp turnat in fericire
Pe drumul vietii iar sa ma feresti de ger…
Sa ma-ncalzesc cu zambetul din tine,
Sa ma saruti pe buze, sa vindeci orice rana,
Cuvinte dulci si calde pentru mine
Soptindu-le din seva lor sa-mi aduci hrana,
Din ochii tai, sa picuri roua pura,
Un cristalin izvor din care voi gusta
Ca prin minune, atingand cu a mea gura,
S-astampar setea cu privirea ta…
Si atunci, cand mie imi va fi frig,
Cu fiinta ta sa ma-nvelesti,
Eu tremurand, doar la al tau alint,
Iubirea-ti toata sa mi-o daruiesti…
Cu a tale brate, sa-mi alungi durerea,
Sa fiu ca floarea ce-o sa creasca,
Sa ma incui in tine, s-arunci degraba cheia,
Ca nimenea, nicicand sa o gaseasca…
*
Ma unduiesc prin vise cu razele de luna
Dand stralucire-n mine si-n sentimentul meu,
Nu ma-ndoiesc ca-mi spune “ Noapte buna! ”
C-o sa-mi apari in vis, ca esti iubitul meu,
Si ne va-ntinde aripi ca sa plutim spre astre
Descoperind o lume, de noi imaginata,
Acolo, unde-n taina, va sta dragostea noastra,
Si nu va fi aflata…acuma sau vreodata…



Iar lacul inimii, pe veci s-o limpezi,
Dorinte implinite in el s-or oglindi
Cu tine eu voi fi, tu nu-mi vei mai lipsi,
De ploaia o sa cada, prin stropi ne va uni…
Cand vantul bate frunza, ce-i fara de-aparare,
Noi doi sa nu ne temem, caci suntem impreuna,
Fragila si cuminte devine ascultatoare
C-asa ii este soarta dupa o vreme buna,
Dar dragostea nu poate sa piara niciodata
Puterea-i sta in noi, in ceea ce dorim,
Furtuna vine, trece, doar dragostea curata
De suflete purtata va persista sublim…
Cand soarele rasare si ochii mi-i deschid,
Ma unduiesc prin zare, privind la rasarit,
Caci poarta viselor din suflet nu o-nchid
Cu tine traiesc clipa…astept iar asfintit…
*
Si daca soarele dispare dupa deal, speranta in suflet tot mai am,…in noapte iar voi deslusi…vise prin care ma voi undui…