Doamne, când va fi să-mi treacă
Umbra crucii peste dor,
În coliba cea săracă
Sus pe Muntele Tabor,
Unde Te-ai Schimbat la Faţă,
Şi de-atunci Te schimbi mereu,
Să mă pleci tăcut din viaţă,
Doamne, Dumnezeul meu!
Şi din slava Ta cerească,
Unde întristare nu-i,
Norul sfânt să-mi adumbrească
Pururi cu lumina lui
Raiul meu de poezie
Şi-adevăr, precum ai spus,
Doamne, când va fi să-mi fie
Ceasul pomenit mai sus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu