Pribeag în calea timpului ce trece
Egal, indiferent la frământări
Născute din noianul de-ntrebări.
El doar curgea, nepăsător şi rece.
Din aburii de vremi întreţesută,
Te-ai presărat pe aşteptarea mea.
Clipa gonind spre ieri parcă torcea:
Răspunsul este ea la ruga-ţi mută !
Răsfăţ târziu, născut într-o clipită,
Te-ai recompus din zilele-mi deşarte,
Ispită ce mă poartă spre departe
Prietenă, amantă şi iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu