Lună roşie de Costel Suditu

Cu unghiile date peste cap,
Smulse într-o parte,
Cu sângele svâcnind afară tremurând

În fiorii inimii ce munceşte,
Nu mai visează,
Încerc să mângâi Luna
Pe scoarţa unui copac;
Te-ai aştepta să plâng de durere,
Ce-i drept este;
Dar, dulce,
Se lasă în călcâie,
Şi horcăi ceva
Ca un râs,
Când Luna stă în palmele mele
Plină
De sânge.