Nu mai e mult... de Getuţa Fata Dragă

Iubitul meu am plâns, de fericire,
de durere nici nu stiu,
Ştiu doar atât, cât inima îmi simte,
că te iubesc aşa târziu
Şi că mă laşi mereu, mereu fără cuvinte.
De când ne-am iubit prima oară,
Îmi treci mereu prin gând,
zi de zi, seară de seară
Şi te doresc iubitul meu, mereu
Tânjesc după sărutul tău
şi braţele mă dor atât de tare...
Mi-e dor iubitul meu, de-o tandră-mbrăţişare.
Îmi pun zălog, răbdarea să mai aştept un pic
Cu grijă a rostui cărarea-mi, pân-la tine.
Nu mai e mult până departe...
Până când dorurile noastre, se vor topi în şoapte,

Culege-mă... de Getuţa Fata Dragă

Culege-mă din literele, scrise-ntr-un blestem
Care ne-a hărăzit, să fim aşa departe ...
Si pune-mă la loc în călimară ...
Ca mai târziu, când muza te inspiră
Să scrii cu mine un poem, sau poate un sonet,
Ce-o să mi-l cânţi în plină vară.
Si nu lăsa cuvintele, să-ţi scape din condei
Căci se vor pierde, iar prin lume
Si se vor transforma, ca de-obicei
tot în blestem...
Ce nu te va lăsa să mai ajungi la mine.
Si-astupă bine călimara ...
Cuvinte să nu iasă, fără rost
Căci eu voi şti şi mă voi răvăşi
Pe foaia ta-ntr-o albastră floare.

La ceas târziu - de Cătălin Ciorbă

În noapte de m-ai auzi
Urmând vremii, chemarea,
În dor fierbinte, ne-om uni,
De dragoste, cărarea.

Mi-aş tinde mâna către tine,
Să te sărut... a leac,
Să-ţi mângâi părul şi-apoi sânii,
Acolo lângă lac.

Să nu ne ştim decât pe noi,
Să ne dansăm iubirea,
Apoi cu noapte amândoi,
Să ne topim trăirea.

Îmbrăţişaţi cum n-au mai fost,
Vreodată doi străini...
Ne-acoperim cu sărutări
Pe cap, pe ochi, pe mâini.

Din doi să facem un copac
Îmbrăţişat de timpuri,
Din vie verde un butac,
Aprins de anotimpuri.

Aşa să stăm înlănţuiţi,
Întreaga era... a nopţii,
Rămânem doi îndrăgostiţi,
Până la ceasul morţii

Şi de-oi pleca de lângă mine,
Priveşte înapoi...
Eu am să fiu mereu cu tine,
... Şi-n viaţa de apoi.

Dezmierd în alint… de Adrian Gelu Radu

Dus de visul val, ochii îi închid,
trăiri, senzaţii şi amintiri apar,
ajung alături de tine iar şi iar,
porţile Paradisului se deschid…

Îmbrăţişare în noaptea veche,
zâmbete ce creionează chipul,
sunt stele de suflete pereche,
palpitaţii ce derulează timpul…

Şi albaştri-ţi detronează cerul,
sărutându-mă pe vise ce curg,
dulce, ştrengar imită misterul,
toate clipele nopţii ce se scurg…

Mă săruţi pe lacrimile de dor,

ce-mi picură pe gând şi buze,
îţi sărut a inimii bătaie în cor,
cu patima-n sunet de obuze…

Taina nopţii ce ne înconjoară,
în subtilă mireasmă de iubire,
amorul spre infinit ne zboară
a duce pasiunea-n clocotire…

Între răsărit şi apus... de Nicoară Nicolae-Horia

Ce gândeşte soarele,
La asfinţit,
Când apune?
Noaptea adun în cuvinte
Razele lui risipite.
Mâine,
În zori,
Cu faţa spre rugăciune,
Aştept răsăritul,
Niciodată
Ultimul.
În fiecare zi,
Între cele două minuni
Ale vieții,
E respiraţia noastră.
Doamne,
Cât aer
A mai rămas
Între noi?!

Cântec pentru tăcerea mea... de Nicoară Nicolae-Horia

Mulți mă-ntreabă de ce sunt
Însetat după cuvânt
Precum ploaia după nor
Arde-n mine un izvor,
Un izvor cu apă dulce,
Cântec răstignit pe cruce...
Poezia mea întreagă,
Cine poate, să înțeleagă,
Tuturora să le spui
Eu în calea nimănui,
Fie îngustă, fie lată,
Nu am stat, nu stau vreodată,
Nici tu, umbră credincioasă,
N-ai plecat nicicând de-acasă
Pe la porțile străine
Și acum ești lângă mine
Și cuvântul tău veghează,
Chiar dacă-i trecut de-amiază,
Unora n-o să le placă,
Gura mea nu vrea să-l tacă!
............................................
Frunză supărată-n vânt
Mulți mă întreabă de ce sunt,
De mă întreabă-i treaba lor, 
Nici nu știu ce răspuns vor...

Nici nu mai ştiu - de Getuţa Fata Dragă

Nici nu mai ştiu în care grup,
să mă afund
Căci toate-mi plac,
deopotrivă
Citesc, postez aici ascult
Şi toate-mi vin ca o mănuşă.

Nici nu mai ştiu în care grup
să mă petrec
Căci poezia, mult îmi place
Îmi ţine noaptea, trează
când citesc
Căci poezia rău,
la nimenea nu face.

Nici nu mai ştiu în care grup,
să scriu
În nopţi în care, mă ţin
trează
Cu poezia cochetez,
de când mă ştiu
În poezie sufletu-mi
vibrează.

Mesaj - de Getuţa Fata Dragă

Unde-mi eşti iubitule ?
mi-e dor nebun de tine
Lasă-mi, când vii - un gând
să stiu că eşti cu mine.

Eu am să-ţi las iubitule,
când o să trec...
Mesaje de iubire ,
Scrise-ntr-un dor şi c-un oftat
Sau poate un sărut,
pe-o amintire .

Şi de-ai să treci şi tu iubitule
prin locul iubirii noastre...
Lasă-ţi acolo dragostea,
să-mi ţină de urât,
în nopţile albastre.

Şi nu uita iubitul meu,
când am să vin
De n-am să te găsesc,
am să te strig
Pân-o să-mi crească aripe in spate
În zbor până la tine,
să ajung ...

Vrei să-ţi fiu ... de Ovidiu Oana pârâu

Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării ?
Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre ţărmul tău, perpetuu să mă-ndrept ?

Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor năpraznic,
Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.
Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,
Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin mine,
Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub astru?
Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale ?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Ciuntindu-ne povestea de iubire.

răzvrătitul - de Zaniciuc Carmen

totul ne duce pe un val
ca o întrebare inutilă
într-o lume în care oamenii
asistă la un spectacol al propriei ființe
și doar unul singur are curajul
să se răzvrătească
în toate privirile ce se ațintesc asupra-i
ca la judecată
de parcă ochii
n-ar merita sentința
ce tocmai și-au dat-o
răzvrătitul vorbește de unul singur
oricum restul e de formă
și formele n-au rostul să răspundă
ele ascultă
că l-a părăsit nevasta
apoi copilul
că nu mai are casă
în timp ce-și aprinde o țigară împrumutată
pe care-o s-o dea înapoi
doar el nu-i ceea ce pare
are mulți bani puși deoparte
dar nimeni nu-l crede
că umblă desculț și peticit
și nu mai are loc de-o altă cusătură
ar putea schimba haina
dar el continuă să fie
glasul celor ce trebuie să tacă
și pentru ei
în fața resemnării
răzvrătitul e cel ce va fi sacrificat
de străzile pustiite
fără suflet