La ceas târziu - de Cătălin Ciorbă

În noapte de m-ai auzi
Urmând vremii, chemarea,
În dor fierbinte, ne-om uni,
De dragoste, cărarea.

Mi-aş tinde mâna către tine,
Să te sărut... a leac,
Să-ţi mângâi părul şi-apoi sânii,
Acolo lângă lac.

Să nu ne ştim decât pe noi,
Să ne dansăm iubirea,
Apoi cu noapte amândoi,
Să ne topim trăirea.

Îmbrăţişaţi cum n-au mai fost,
Vreodată doi străini...
Ne-acoperim cu sărutări
Pe cap, pe ochi, pe mâini.

Din doi să facem un copac
Îmbrăţişat de timpuri,
Din vie verde un butac,
Aprins de anotimpuri.

Aşa să stăm înlănţuiţi,
Întreaga era... a nopţii,
Rămânem doi îndrăgostiţi,
Până la ceasul morţii

Şi de-oi pleca de lângă mine,
Priveşte înapoi...
Eu am să fiu mereu cu tine,
... Şi-n viaţa de apoi.