Iubitul meu am plâns, de fericire,
de durere nici nu stiu,
Ştiu doar atât, cât inima îmi simte,
că te iubesc aşa târziu
Şi că mă laşi mereu, mereu fără cuvinte.
De când ne-am iubit prima oară,
Îmi treci mereu prin gând,
zi de zi, seară de seară
Şi te doresc iubitul meu, mereu
Tânjesc după sărutul tău
şi braţele mă dor atât de tare...
Mi-e dor iubitul meu, de-o tandră-mbrăţişare.
Îmi pun zălog, răbdarea să mai aştept un pic
Cu grijă a rostui cărarea-mi, pân-la tine.
Nu mai e mult până departe...
Până când dorurile noastre, se vor topi în şoapte,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu