Culege-mă din literele, scrise-ntr-un blestem
Care ne-a hărăzit, să fim aşa departe ...
Si pune-mă la loc în călimară ...
Ca mai târziu, când muza te inspiră
Să scrii cu mine un poem, sau poate un sonet,
Ce-o să mi-l cânţi în plină vară.
Si nu lăsa cuvintele, să-ţi scape din condei
Căci se vor pierde, iar prin lume
Si se vor transforma, ca de-obicei
tot în blestem...
Ce nu te va lăsa să mai ajungi la mine.
Si-astupă bine călimara ...
Cuvinte să nu iasă, fără rost
Căci eu voi şti şi mă voi răvăşi
Pe foaia ta-ntr-o albastră floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu