luni, 2 iulie 2012
Dincolo de cuvinte…. de Gabriela Dangu
dincolo de cuvinte
se afla tacerea
impletita intr-un manunchi grav de culoare ,
desenata cu dor, e durerea,
si-uitarea ce insasi ma doare…
dincolo de cuvinte soptite candva
gaseam lumea-ntreaga , gaseam inserarea,
nisipul pierdut intre fulgii de nea,
nervuri iluzorii imbratisau, zambindu-ne, zarea….
dincolo de cuvinte era o privire
si-un zambet itit dupa colturi de mare,
vorbe nespuse si, poate, iubire,
e clipa si vremea, si ele, amare…
dincolo de cuvinte nu mai exista nimica,
dincolo de nimic este doar moarte,
dincolo de moarte exista doar frica,
dincolo de frica ceva ne desparte….
desenata cu dor, e durerea,
si-uitarea ce insasi ma doare…
dincolo de cuvinte soptite candva
gaseam lumea-ntreaga , gaseam inserarea,
nisipul pierdut intre fulgii de nea,
nervuri iluzorii imbratisau, zambindu-ne, zarea….
dincolo de cuvinte era o privire
si-un zambet itit dupa colturi de mare,
vorbe nespuse si, poate, iubire,
e clipa si vremea, si ele, amare…
dincolo de cuvinte nu mai exista nimica,
dincolo de nimic este doar moarte,
dincolo de moarte exista doar frica,
dincolo de frica ceva ne desparte….
Dor de tine de Renate Müller
Mi-e dor de tine
şi-aşa un dor nebun
mă sfâşie
de nu mai reuşesc
să îl alin
învăluită
în tăcerea
mea de-argint
la tine mă gândesc
şi mă întreb
cum să trăiesc
cu tine
doar în gând.
mă sfâşie
de nu mai reuşesc
să îl alin
învăluită
în tăcerea
mea de-argint
la tine mă gândesc
şi mă întreb
cum să trăiesc
cu tine
doar în gând.
Voinţă de Costel Suditu
Să nu cuprinzi
păreri deşarte
Din miezul
tristelor cuvinte,
Speranţe noi, înaripate
Să-ţi faci din clipele cioplite;
Nu căuta oprindu-ţi drumul
Lângă fântîna fără apă,
Ce n-ai găsit orbit de fumul
Cuvântului rostit odată;
Şi mergi de-o fi să arzi jumate
Sau de o fi să cazi pe brânci,
Să nu renunţi, urnind de toate
Câte puţin măcar s-apuci,
Ca în păienjenişul vieţii
Să nu fii pradă, căutat
De clipele şi marafeţii
Ce se feresc de Împărat.
Speranţe noi, înaripate
Să-ţi faci din clipele cioplite;
Nu căuta oprindu-ţi drumul
Lângă fântîna fără apă,
Ce n-ai găsit orbit de fumul
Cuvântului rostit odată;
Şi mergi de-o fi să arzi jumate
Sau de o fi să cazi pe brânci,
Să nu renunţi, urnind de toate
Câte puţin măcar s-apuci,
Ca în păienjenişul vieţii
Să nu fii pradă, căutat
De clipele şi marafeţii
Ce se feresc de Împărat.
Un inel de Costel Suditu
Cum stai tu
Lună-aşa întoarsă
Deasupra-ţi cu un
diamant,
Îi eşti acum şi mai frumoasă
Întunecimilor palat;
Un nor , de tine-ndrăgostit,
Cu nici un chip nu vrea să plece,
S-a strâns la sânul tău chitic,
Dar tot e rece;
Pare-un vulcan înţepenit
Pe-o insulă de jar cu focuri;
Însufleţeşte parcă-un mit,
Din jocuri;
Cum stai tu Lună-ntoarsă-aşa
Ca un buric la soare,
Pătrunzi în mine raza ta,
Căutătoare;
Când doiş’pe stele fac un cerc
Sub tine ţinând norul,
Nu-mi vine văzul să mai plec,
Voi zborul;
Aş vrea aievea ca să fii
Podoabă-a-ntunecimii,
Inel perfect înflăcărând
Tăciunii;
Că n-o să fiu nicicând plângând
De te-oi avea cu mine,
Şi visule şi gândule
La tine;
Să îţi fiu deget, să te port
Prin codrii tăi albaştri,
Încununat cu flori de foc:
Toţi aştrii.
Îi eşti acum şi mai frumoasă
Întunecimilor palat;
Un nor , de tine-ndrăgostit,
Cu nici un chip nu vrea să plece,
S-a strâns la sânul tău chitic,
Dar tot e rece;
Pare-un vulcan înţepenit
Pe-o insulă de jar cu focuri;
Însufleţeşte parcă-un mit,
Din jocuri;
Cum stai tu Lună-ntoarsă-aşa
Ca un buric la soare,
Pătrunzi în mine raza ta,
Căutătoare;
Când doiş’pe stele fac un cerc
Sub tine ţinând norul,
Nu-mi vine văzul să mai plec,
Voi zborul;
Aş vrea aievea ca să fii
Podoabă-a-ntunecimii,
Inel perfect înflăcărând
Tăciunii;
Că n-o să fiu nicicând plângând
De te-oi avea cu mine,
Şi visule şi gândule
La tine;
Să îţi fiu deget, să te port
Prin codrii tăi albaştri,
Încununat cu flori de foc:
Toţi aştrii.
La luptă de Catalin Ciorba
Îmbracăte-n piei... răsucite în zale
Din dinte de lup
să-mi fii steagul cu şarpe
Asmute-mi şi câinii înţarcă-i de sânge...
Atârnă-mi de zare... mirosuri de fum
Sunt mult prea pornit să mă-ntorc azi din drum
În granita minţii răsară-mi iar săbii să vii să-mi descaleci
De-un cal ca turbarea
Ridică-mi iar munţii sărută-mi iar marea
Să-mi steie la umăr cărunţii şi sarea
Cu bărbile lor cufundate-n gândire
Să-mi dea iară sfaturi, de moşi înţelepţi
Adună-mi tu oastea şi hai la strivire
Să vină iar coasa să-i ducă spre drepţi
Aşa să ne ştie o lume întreagă
Noi nu avem frică de spurca păgână
Să ştie cu toţii aici ne e glia
Mai moară din frunte cei ce-şi spun stăpânii
Căci sunt doar năpârci... înfulecă-i câinii
Să-şi plângă în palme, cu plumbul în gât,
Să-şi facă dreptate în lumea cea dreaptă...
Aici e un templu
Pământul meu sfânt!
Cătălin CiorbăAsmute-mi şi câinii înţarcă-i de sânge...
Atârnă-mi de zare... mirosuri de fum
Sunt mult prea pornit să mă-ntorc azi din drum
În granita minţii răsară-mi iar săbii să vii să-mi descaleci
De-un cal ca turbarea
Ridică-mi iar munţii sărută-mi iar marea
Să-mi steie la umăr cărunţii şi sarea
Cu bărbile lor cufundate-n gândire
Să-mi dea iară sfaturi, de moşi înţelepţi
Adună-mi tu oastea şi hai la strivire
Să vină iar coasa să-i ducă spre drepţi
Aşa să ne ştie o lume întreagă
Noi nu avem frică de spurca păgână
Să ştie cu toţii aici ne e glia
Mai moară din frunte cei ce-şi spun stăpânii
Căci sunt doar năpârci... înfulecă-i câinii
Să-şi plângă în palme, cu plumbul în gât,
Să-şi facă dreptate în lumea cea dreaptă...
Aici e un templu
Pământul meu sfânt!
Poem din pridvorul duminicii... de Nicoara Nicolae-Horia
În mine Dumnezeu e-atât de viu,
Pe cruce
răstignirea nu mai doare,
1 Iulie 2012
Pe cruce
răstignirea nu mai doare,
„Rob al dreptății”, eu așa mă știu,
Ce liber sunt! ce-i libertatea oare?
Mi-am învățat și gândul să m-asculte,
El nu mai umblă beznic pe pământ,
Ispitele, oricât ar fi de multe,
Nu mă pot scoate-afară din cuvânt.
De-i noapte-acum, eu știu că o să vină
O dimineață nouă printre flori,
Cu frumusețea ta ca o lumină
Din cer să-mi scriu tăcerile în zori.
Sufletul meu de roua ta e plin,
Ascultă-l, fericitul, cum recită
Acest poem să te trezească lin,
Să-ți fie toată ziua fericită...
1 Iulie 2012
XXX de Mihail Rujoiu
Prin ploaia calda
alergam,
Vantul adie
frunzele verzi,
Din ochii tai cad arginti vii
Iar tu nu vrei sa ma pierzi.
La lumina lunii stam
Imbratisati de mii de stele,
Astept sa dai dulceata
Buzelor tale,buzelor mele...
Si intre doua mangaieri
Ne acoperim de soapte,
Stam imbratisati tot mai mult
Si in jurul nostru,multa noapte.
Printre picaturi fierbinti
Ne sarutam cu mare foc,
Dam drumul dorintelor,
In viata noastra sa isi faca loc.
Nu ne lasam doborati
De visele reci si dure,
Suntem mult prea puternici
Si avem inimile pure.
Sarutul si-a ta mangaiere
Ma invaluie necontenit,
Imi vindeca toate ranile
Si ma simt tot mai iubit.
Si prin fiecare privire a ta
Simt o caldura intensa,
Alerg prin ploaia calda
Spre dragostea ta imensa .
Din cartea ; Din fum de tigara ...
Din ochii tai cad arginti vii
Iar tu nu vrei sa ma pierzi.
La lumina lunii stam
Imbratisati de mii de stele,
Astept sa dai dulceata
Buzelor tale,buzelor mele...
Si intre doua mangaieri
Ne acoperim de soapte,
Stam imbratisati tot mai mult
Si in jurul nostru,multa noapte.
Printre picaturi fierbinti
Ne sarutam cu mare foc,
Dam drumul dorintelor,
In viata noastra sa isi faca loc.
Nu ne lasam doborati
De visele reci si dure,
Suntem mult prea puternici
Si avem inimile pure.
Sarutul si-a ta mangaiere
Ma invaluie necontenit,
Imi vindeca toate ranile
Si ma simt tot mai iubit.
Si prin fiecare privire a ta
Simt o caldura intensa,
Alerg prin ploaia calda
Spre dragostea ta imensa .
Din cartea ; Din fum de tigara ...
Invitație de Corina Nica
Înțelesuri mai sunt
de găsit printre rânduri
Caut sensuri și
știu, m-am pierdut după gânduri
Ești aproape și-atâtea aș vrea să-ți șoptesc
Câte taine -și au locul în visu-omenesc.
Tu ești eu, eu sunt tu, dar atât de reală
Este clipa și trecerea ei cea banală
Și lipsiți de visare și prinși în tumult
Ne amestecă viața cerându-ne mult.
Și-avem timp de orice dar de noi niciodată
Și ni-i plin tot paharul de tăcere ciudată.
Ne dorim lucruri simple dar nu ni le dăm
Prinși în toată vâltoarea uităm să cedăm.
Și te rog, dragul meu, să-ți iei liber o zi
Să ne strângem în brațe ai noștri copii
Să ne ducem de mână neștiuți, nevăzuți
Să uităm de probleme, de tristeți, de ani mulți.
Ești aproape și-atâtea aș vrea să-ți șoptesc
Câte taine -și au locul în visu-omenesc.
Tu ești eu, eu sunt tu, dar atât de reală
Este clipa și trecerea ei cea banală
Și lipsiți de visare și prinși în tumult
Ne amestecă viața cerându-ne mult.
Și-avem timp de orice dar de noi niciodată
Și ni-i plin tot paharul de tăcere ciudată.
Ne dorim lucruri simple dar nu ni le dăm
Prinși în toată vâltoarea uităm să cedăm.
Și te rog, dragul meu, să-ți iei liber o zi
Să ne strângem în brațe ai noștri copii
Să ne ducem de mână neștiuți, nevăzuți
Să uităm de probleme, de tristeți, de ani mulți.
Împrumut... de Nicoara Nicolae-Horia
Am crezut în
dragoste mereu,
Înspre ea și-acum
cărarea suie,
30 Iunie 2012
Înspre ea și-acum
cărarea suie,
Sunt obosit și trist ca o statuie
Și-i tot mai șubred piedestalul meu.
Poștașul îmi aduce iar facturi,
Stau pretutindeni vameșii la pândă,
Toată viața le-am plătit dobândă,
Aș vrea să fiu haiduc peste păduri.
Prin gândurile mele supărate
În fapt de seară trece domnul Kant,
Nici mie nu mai vreau să-mi fiu girant,
Mi-e sufletul rănit de-atâtea rate.
Dar până-n ceasul când o să mă mut
Îmi voi duce pe sub vremi povara,
Cât de fierbinte și înaltă-i vara!
Aș vrea s-o dau și eu cu împrumut...
30 Iunie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)