La luptă de Catalin Ciorba

Îmbracăte-n piei... răsucite în zale

Din dinte de lup să-mi fii steagul cu şarpe
Asmute-mi şi câinii înţarcă-i de sânge...
Atârnă-mi de zare... mirosuri de fum
Sunt mult prea pornit să mă-ntorc azi din drum
În granita minţii răsară-mi iar săbii să vii să-mi descaleci
De-un cal ca turbarea
Ridică-mi iar munţii sărută-mi iar marea
Să-mi steie la umăr cărunţii şi sarea
Cu bărbile lor cufundate-n gândire
Să-mi dea iară sfaturi, de moşi înţelepţi
Adună-mi tu oastea şi hai la strivire
Să vină iar coasa să-i ducă spre drepţi
Aşa să ne ştie o lume întreagă
Noi nu avem frică de spurca păgână
Să ştie cu toţii aici ne e glia
Mai moară din frunte cei ce-şi spun stăpânii
Căci sunt doar năpârci... înfulecă-i câinii
Să-şi plângă în palme, cu plumbul în gât,
Să-şi facă dreptate în lumea cea dreaptă...
Aici e un templu
Pământul meu sfânt!

Cătălin Ciorbă