ÎNDEMN… de Patricia Serbanescu

viaţa-i taină nedescifrată

şi-acel ,,nimic,, care ne-mbată
doar sufletul se zbate-n lume
ştiind deja, că e deşertăciune…
doar suferinţa vine şi-l apasă
şi drumul se-ngustează către casă,
e drumul nepavat, sortit poveţii
doar sufletul ce-i însemnat,
într-un final, prezintă filmul vieţii…

de-aceea dragii mei vă spun, 
simtindu-vă la fel şi fraţi,
nu staţi tot aşteptand ceva, 
nu fiţi mereu însinguraţi !
că pentru toţi în parte, 
soseşte acea zi…
indiferent de carte, 
pleca-vom în pustii…
tot singuri vom rămâne 
aşa cum am venit,
tot amagind popasuri
tinzând spre infinit…
numai lăsaţi dorinţe, 
ce vin înmugurite…
vise nedesluşite…
…să nu fie trăite !
simţiţi din plin momentul,
nu bântuiţi prin fum !
puneţi cu drag accentul, 
pe dragostea… de’ACUM!