Poem din pridvorul duminicii... de Nicoara Nicolae-Horia

În mine Dumnezeu e-atât de viu,

Pe cruce răstignirea nu mai doare,
„Rob al dreptății”, eu așa mă știu,
Ce liber sunt! ce-i libertatea oare?

Mi-am învățat și gândul să m-asculte,
El nu mai umblă beznic pe pământ,
Ispitele, oricât ar fi de multe,
Nu mă pot scoate-afară din cuvânt.

De-i noapte-acum, eu știu că o să vină
O dimineață nouă printre flori,
Cu frumusețea ta ca o lumină 
Din cer să-mi scriu tăcerile în zori.

Sufletul meu de roua ta e plin,
Ascultă-l, fericitul, cum recită
Acest poem să te trezească lin,
Să-ți fie toată ziua fericită...

 

1 Iulie 2012