luni, 2 iulie 2012
Dor de zbor de Camelia Armati
Mă macină un dor de
zbor...
De când mă știu aș
vrea s-adorm
Pe-un nor pufos, mai albăstrui,
Să dorm ca-n Paradisul Lui...
Și, Doamne, bine mi-ar mai fi,
Să mă trezesc în alba zi
Cu aripi mari și colorate!
Doar două vreau, aci, pe spate!
Când le deschid, să mi se pară
Pământul cât o nucă ori pară,
Să mă salut cu-astronauții
Și să mă strige-n cor cu toții.
Poate să beau și o cafea cu ei,
Posibil, chiar pe Calea Laptelui!
Pe Carul Mare-ncet sa îl urnesc
Și la cel Mic să-l duc și să-l lipesc!
Când bate soarele în zi senină,
Să-ntind aripa-n el dupa lumină,
Iar noaptea, când e lună argintie,
Prin aripi să-mi scânteie poezie...
Dor de pamânt de mi-o veni cândva,
Să iau cu mine de pe cer o stea
Și s-o aduc, să o așez pe-un munte,
Lumina-i albă, noaptea s-o inunde.
Cu păsările să mă-ntrec în zbor
Și-o pană roșie în aripi-mărțișor,
Să li-l agăț cu drag, scânteietor,
Să fiu mereu colega dragă lor.
Bine-ar fi, Doamne, ce minune,
De mi-ar zvâcni din umeri aripi bune,
Să ma ridice ca s-adorm pe-un nor...
Visez și eu, visez, Doamne, să zbor...
Camelia Armati
Pe-un nor pufos, mai albăstrui,
Să dorm ca-n Paradisul Lui...
Și, Doamne, bine mi-ar mai fi,
Să mă trezesc în alba zi
Cu aripi mari și colorate!
Doar două vreau, aci, pe spate!
Când le deschid, să mi se pară
Pământul cât o nucă ori pară,
Să mă salut cu-astronauții
Și să mă strige-n cor cu toții.
Poate să beau și o cafea cu ei,
Posibil, chiar pe Calea Laptelui!
Pe Carul Mare-ncet sa îl urnesc
Și la cel Mic să-l duc și să-l lipesc!
Când bate soarele în zi senină,
Să-ntind aripa-n el dupa lumină,
Iar noaptea, când e lună argintie,
Prin aripi să-mi scânteie poezie...
Dor de pamânt de mi-o veni cândva,
Să iau cu mine de pe cer o stea
Și s-o aduc, să o așez pe-un munte,
Lumina-i albă, noaptea s-o inunde.
Cu păsările să mă-ntrec în zbor
Și-o pană roșie în aripi-mărțișor,
Să li-l agăț cu drag, scânteietor,
Să fiu mereu colega dragă lor.
Bine-ar fi, Doamne, ce minune,
De mi-ar zvâcni din umeri aripi bune,
Să ma ridice ca s-adorm pe-un nor...
Visez și eu, visez, Doamne, să zbor...
Camelia Armati
XXX de Mihail Rujoiu
Am intiparit pe
chip
Surasul tau fericit
Si privesc picatura calda
Din tabloul dezgolit.
Rama care nu te lasa
Sa dispari in nori de fum,
Inima sa ti-o transforme
Intr-un bulgare de scrum.
Si te privesc necontenit
Iar tu ramai tot rece,
Ma scald in privirea ta,
Un fior prin mine trece.
Intruna te-as privi,
Din loc nu ma clintesc,
Raman aici pe veci
De-ar fi sa si orbesc.
Pe chipul meu intiparit
Mereu tu vei ramane
Femeia din tabloul dezgolit,
Care nu are nume.
Din cartea ; Din fum de tigara...
Si privesc picatura calda
Din tabloul dezgolit.
Rama care nu te lasa
Sa dispari in nori de fum,
Inima sa ti-o transforme
Intr-un bulgare de scrum.
Si te privesc necontenit
Iar tu ramai tot rece,
Ma scald in privirea ta,
Un fior prin mine trece.
Intruna te-as privi,
Din loc nu ma clintesc,
Raman aici pe veci
De-ar fi sa si orbesc.
Pe chipul meu intiparit
Mereu tu vei ramane
Femeia din tabloul dezgolit,
Care nu are nume.
Din cartea ; Din fum de tigara...
DECES de Emil Marian
Cînd am deschis uşa să plec în lume
Era să cad, împiedicat de-un leş.
Zăcea cu faţa-n jos pe preş,
Văzut aşa de sus nu prea avea un nume.
M-am aplecat spre el
Ca şi spre alte lucruri în astă viaţă
Cu toat-a mea atenţie
Să văd dacă are vreo pretenţie,
Dacă-i vreo rudă, una zăludă,
Vreun prieten, cunoscut, sau vreunul făcut.
Şi corpul răsucind să-l vad la faţă,
Să ştiu de îl cunosc au ba,
Deodată am răcnit pe sub mustaţă:
“Asta e iubirea mea! “
Zăcea acolo fără răsuflare,
În prag de uşă şi de zi,
Era iubirea mea cea mare,
Secretul ce se-ntrezări.
Am incercat resuscitare, cu două telefoane,
trei,
Dar nu avut-am ascultare, părea a fi fără
temei.
Am scris răvaş şi pe feisbuc, iubita-mi să
anunţ,
Că am găsit cadavru drag şi-aş face un
denunţ.
Că ai lăsat iubirea ca să moară, tu ce mi-ai
fost iubită,
Şi ai promis cînd am plecat
Că n-o laşi părăsită.
Dar ai uitat de ea şi chiar de mine,
Nu ţi-a păsat de noi,plecaţi în ţări străine.
La multele scrisori, cu sufletul în plic,
Tu n-ai răspuns nimic.
Şi astăzi, ca să scapi de mine,
Ai omorît iubirea şi mi-ai lăsat-o-n prag.
Nu ţi-a păsat c-odată ziceai că ţi-aş fi
drag.
Uitat-ai de suspine
Şi calde-mbrăţişări,
De zilele cu mine venit din depărtări,
Doar sa te văd şi-atît, fără să cer nimic.
Să-ţi spun că te iubesc…
Şi uite-aşa scuturai preşul.
Şi dus de vînt a fost si leşul.
S-a-mprăştiat iubirea noastră
În cele patru zări deşarte.
Şi car acuma grea năpastă,
Făcînd încă un pas spre moarte.
vineri, 29 iunie 2012
Te-am cautat versuri Gabriela Dangu si Emil Marian
E
Te-am cautat in
roua diminetilor la rasarit de soare
Cand ma trezeai cu un sarut
Si reveneam la viata infiorandu-ma cu tine
G
Te-am cautat in bratele diminetii,
Invelita in stropi de lumina,
Sarutandu-ti zorii cu care ma imbratisai tacut...
E
Te-am cautat in caldura amiezii,
Cand ma sagetai cu o imbratisare fugara
Sa-mi potoleasca foamea crunta de dragoste.
G
Te-am cautat in amiezile
Pe care mi le impleteai
In cositele-mi pline de dor
E
Te-am cautat pe seara cand soarele prabusit in pamant
Ne aducea spre casa
Si noi ne regaseam mai flamanzi unul de altul.
G
Te-am cautat in singura seara in care, prabusit in pamant,
Soarele mai avea puterea sa-mi zambeasca
Din mormantul pe care nu a putut sa si-l aleaga.
E
Te-am cautat in noaptea cu greieri trubaduri
Care cantau imbratisarile noastre ce ne asurzeau
Si nu mai auzeam cum timpul trece.
G
Te-am cautat in cantecele inganate de ploaie,
In care, pana si timpul prabusit in nestire,
Te regasea, tacandu-ti clipa.
E
Te-am cautat in toata viata mea fugara si uituca,
Te-am visat si te-am dorit iubita si muza,
Tu femeie cu suflet pereche cu al meu.
G
Te-am cautat, zile, amiezi si nopti, alergand zadarnic,
Pretutindeni si nicaieri,
Himera, vis, mangaiere....
E
Dar nu te-am gasit.
Nu stiu daca ai plecat sau nu din asta lume,
Nu stiu cine esti. Inca te mai caut…
G
Inca te mai caut, deznadajduita, in lume, in timp, in mine insami,
Nu te cunosc,
desi te vreau in lumea mea, in timpul meu, pentru mine...
Cand ma trezeai cu un sarut
Si reveneam la viata infiorandu-ma cu tine
G
Te-am cautat in bratele diminetii,
Invelita in stropi de lumina,
Sarutandu-ti zorii cu care ma imbratisai tacut...
E
Te-am cautat in caldura amiezii,
Cand ma sagetai cu o imbratisare fugara
Sa-mi potoleasca foamea crunta de dragoste.
G
Te-am cautat in amiezile
Pe care mi le impleteai
In cositele-mi pline de dor
E
Te-am cautat pe seara cand soarele prabusit in pamant
Ne aducea spre casa
Si noi ne regaseam mai flamanzi unul de altul.
G
Te-am cautat in singura seara in care, prabusit in pamant,
Soarele mai avea puterea sa-mi zambeasca
Din mormantul pe care nu a putut sa si-l aleaga.
E
Te-am cautat in noaptea cu greieri trubaduri
Care cantau imbratisarile noastre ce ne asurzeau
Si nu mai auzeam cum timpul trece.
G
Te-am cautat in cantecele inganate de ploaie,
In care, pana si timpul prabusit in nestire,
Te regasea, tacandu-ti clipa.
E
Te-am cautat in toata viata mea fugara si uituca,
Te-am visat si te-am dorit iubita si muza,
Tu femeie cu suflet pereche cu al meu.
G
Te-am cautat, zile, amiezi si nopti, alergand zadarnic,
Pretutindeni si nicaieri,
Himera, vis, mangaiere....
E
Dar nu te-am gasit.
Nu stiu daca ai plecat sau nu din asta lume,
Nu stiu cine esti. Inca te mai caut…
G
Inca te mai caut, deznadajduita, in lume, in timp, in mine insami,
Nu te cunosc,
desi te vreau in lumea mea, in timpul meu, pentru mine...
Stele, o stea… de Lacramioara Lacrima
Din sutele de stele
Care sunt pe cer
Tot privind la ele
Doar una aleg
Atata lumineaza
Micuta si sfioasa
Ma face sa stau treaza
Pe aici, pe la fereastra,
Ii spun cat te iubesc
Tu cat imi esti de drag
N-am sa te parasesc
Un vis pe care-l am…
De aceea eu ma plimb
Cu ochii printre stele
Ca una-mi da in schimb
O taina vietii mele…
Atunci cand ne-ntalnim
Povesti ne-om spune-n noapte
Apoi, vom adormi
Imbratisati aproape,
De-acolo sus, steluta,
Ne va trimite vise
Tu ma vei saruta
Stingand dorinti aprinse…
Prin sutele de stele
Vom alerga cu gandul
Iar una dintre ele
Ne va sti legamantul,
Ce numai noi il stim
E vesnica iubire
Ce-n suflet o simtim
Ca steaua e-n sclipire…
Puternica, straluce,
In ale noastre vieti
Nicicand nu se va duce
Ca-s nopti sau dimineti…
Steluta ai zarit-o
Pe tine te-a uimit
Caci eu ti-am aratat-o
Iubirea ne-a zambit
Cu geana ei fierbinte
Clipeste lin spre noi
Ne-a spus de-acu’ ‘nainte
Ca suntem amandoi,
Sa n-avem nici o grija
Ca tu esti steaua mea,
Iubirea nu-i confuza
Iar eu, steluta ta…
Tot privind la ele
Doar una aleg
Atata lumineaza
Micuta si sfioasa
Ma face sa stau treaza
Pe aici, pe la fereastra,
Ii spun cat te iubesc
Tu cat imi esti de drag
N-am sa te parasesc
Un vis pe care-l am…
De aceea eu ma plimb
Cu ochii printre stele
Ca una-mi da in schimb
O taina vietii mele…
Atunci cand ne-ntalnim
Povesti ne-om spune-n noapte
Apoi, vom adormi
Imbratisati aproape,
De-acolo sus, steluta,
Ne va trimite vise
Tu ma vei saruta
Stingand dorinti aprinse…
Prin sutele de stele
Vom alerga cu gandul
Iar una dintre ele
Ne va sti legamantul,
Ce numai noi il stim
E vesnica iubire
Ce-n suflet o simtim
Ca steaua e-n sclipire…
Puternica, straluce,
In ale noastre vieti
Nicicand nu se va duce
Ca-s nopti sau dimineti…
Steluta ai zarit-o
Pe tine te-a uimit
Caci eu ti-am aratat-o
Iubirea ne-a zambit
Cu geana ei fierbinte
Clipeste lin spre noi
Ne-a spus de-acu’ ‘nainte
Ca suntem amandoi,
Sa n-avem nici o grija
Ca tu esti steaua mea,
Iubirea nu-i confuza
Iar eu, steluta ta…
xxx de Mihail Rujoiu
De sub tampla
lacrimi ce cad
Pe obrazul cald si
plin de viata,
Iar din ochi ies lumini
Care privesc floarea alba de gheata.
Din par stele stralucitoare rasar
Pe cerul senin al sufletului meu,
Iar din maini ies mangaieri
Care vor mangaia un vechi trofeu .
Din trupul arborelui vietii scot
Comori ce de mult au fost uitate,
Iar prin piele ies mici lastari
Care se vor inalta spre eternitate.
Din lanul sperantelor o hora apare
De fete in rosu si albastru jucata,
Iar in mijlocul lor ies scantei
Care vor anvalui campia fermecata.
In munte un mister acum caut
Sa il pot descoperi in final,
Iar printre stanci ies flori
Care vor inflori zambetul banal.
Din inima ce bate iti dau
Caldura si iubire fara pereche,
Iar din buze ies cuvinte
Care iti vor sopti la ureche.
Din viata tu sa poti lua
Doar bucurie si multa fericire,
Iar din dragoste ies fiori
Care te vor duce spre eterna implinire.
Din cartea ; Din fum de tigara...
11-05-2010
Iar din ochi ies lumini
Care privesc floarea alba de gheata.
Din par stele stralucitoare rasar
Pe cerul senin al sufletului meu,
Iar din maini ies mangaieri
Care vor mangaia un vechi trofeu .
Din trupul arborelui vietii scot
Comori ce de mult au fost uitate,
Iar prin piele ies mici lastari
Care se vor inalta spre eternitate.
Din lanul sperantelor o hora apare
De fete in rosu si albastru jucata,
Iar in mijlocul lor ies scantei
Care vor anvalui campia fermecata.
In munte un mister acum caut
Sa il pot descoperi in final,
Iar printre stanci ies flori
Care vor inflori zambetul banal.
Din inima ce bate iti dau
Caldura si iubire fara pereche,
Iar din buze ies cuvinte
Care iti vor sopti la ureche.
Din viata tu sa poti lua
Doar bucurie si multa fericire,
Iar din dragoste ies fiori
Care te vor duce spre eterna implinire.
Din cartea ; Din fum de tigara...
11-05-2010
Nu-i timp de Carmen Zaniciuc
Nu-i timp pentru
oboseală.
Viața nu se
odihnește
Nici când moare;
Se pregătește
Să descompună trupurile,
Să le poată contopi
Într-un unic suflu,
Ca o mirare
Că suntem unici
Chiar și împreună.
N-am timp să uit
Să mai fiu,
Nici când inima mi-a stat
În brațele tale.
Nici când moare;
Se pregătește
Să descompună trupurile,
Să le poată contopi
Într-un unic suflu,
Ca o mirare
Că suntem unici
Chiar și împreună.
N-am timp să uit
Să mai fiu,
Nici când inima mi-a stat
În brațele tale.
De ce?... de Lavinia Amalia
Oare,de ce cuvintele ni se comprima
in fata portii de suspine?...
Clipa e atat de cruda
ascunzandu-se intre regrete si dorinta
de tine...
De ce ni s-au topit zapezile
inaintea primaverii,
iar curcubeul fagaduintei
isi pierde culorile
in ceata tacerii?...
Ni s-au inlantuit stropii in marea
de doruri
unde furtuna dezlantuie
uraganul de freneticezboruri
de vis infinit
ce cu rabdare e strunit
de haturile luminii...
De-atatea anotimpuri mi te plimbi
in caleasca inimii,
dar niciodata nu ajungi
la mine...
Te-astept in picaturile ce inghit
oceanul renasterii noastre
Te-ating cu adierea vantului
din soaptele-mi abstracte
Mai trag de snururi timpul
poate se-mpiedica
si cade-ntr-un minut
Ca sa putem trai visul crescut
prin ploile marunte,
De mine sa te molipsesti
ca minutarul de secunde...
Lavinia Amalia la 28
iunie 2012
RUGĂ... de Patricia Serbanescu
Mă scald în soare cu mult vânt
Prin lanul verde
ce-l descânt,
Prin lanul verde
ce-l descânt,
Iar printre macii
ce dansează
Apusul... mi se potenţează...
Pământ bogat ce-a rămas mut
Talpa-mi sărută, fiindu-mi scut,
Îmbrăţişez planeta în furtună
Şi-o rog plângând, să nu apună!
Doamne, minunea este-n noi!
Chiar dacă-i vânt şi multe ploi...
Implor iar cerul... şi lanul plin
Să-mi dea o pâine mai puţin!
Presar-o Tu, că eşti în mers,
Dă-ne cunoaşterea, din univers
Şi tot ce-n viaţă... a eşuat...
Da-ne la toţi, ce ne-a fost luat !
Fă-o bucăţi şi înmulţeşte-o!
Dă-o la toţi, ce nu au somn,
Mai dă un pic de fericire
Genomului… ce-şi zice OM…
Şi când om fi prea plini în toate
Caci ne-ai tot dat, pe săturate…
Vom recunoaşte purul adevăr
Venind spre Tine, cu-un ultim zbor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)