In dragoste… de Lacramioara Lacrima

Sunt zile, nopti la rand,
Clipe care se scurg
Cand tu imi esti in gand
Si-n dragoste imi curg
Sunt ore…pas cu pas
Dar suntem impreuna
Nu fac nici un popas
Sub soare sau sub luna
Sunt amintiri pe care
Le-am strans intr-un album
Iubind fara-ncetare
De cand ne stim…oricum
Sunt cai in viata noastra
Parcurse impreuna
Simtind taina albastra
Am stat mana in mana
Sunt vise ce-am visat
Ca sa le faurim
Nimic n-a-mpiedicat 
Sa le si implinim
Sunt prea departe…poate
Cu dorul ma-nvelesc
Prin tine am de toate
De-aud iar…” Te iubesc ! “

Sunt ganduri impartite
In orisicare vreme
Oricand au fost rostite
Sortite sa te cheme
Sunt versuri de iubire
Pe care ti le-am scris
Din suflet si simtire
Creand un paradis…
Sunt cantece gingase
Si-n dans, tu m-ai cuprins,
Strofe-n poem partase
La dragostea ce-a-nvins
Sunt sunete in noi
Saruturi ne unesc
A tale buze moi
Atat ma zapacesc
Sunt razele de soare
Ce-n zile insorite
Ne scoate la plimbare
In vorbe dulci…iubite
Sunt stropii cei de ploaie
Obstacol nu ne pune
Iubirea nu se-nmoaie
Si soare nu…apune…

De la inceput… de Lacramioara Lacrima

De la inceput
Parca am stiut
Ca tu esti, vei fi,
Cel ce-l voi iubi
Intr-o zi de vara
Pe cer, cu mult soare,
Mai pe inserat
Mi-ai dat ce-am visat
Tresarind in vise
Usa mi-ai deschis-o
Si-n inima mea
Dulce, dragostea,
A intrat placut
De la inceput…
Ochii tai senini
Stele in lumini
Suflet zambitor
Mi-a trezit un dor,
Dorul de iubire
Sa am fericire
Valuri spulberate
Sa le-alung indata
Lacrimi din durere
Se duc si vor piere…

De la inceput
Cand te-am cunoscut
M-am pierdut cu firea
Presimtind iubirea
Din drum m-am oprit
Un gand s-a ivit
L-am urmat pe loc
Sigur ca-i noroc 
Destin…nu-i tarziu
De tine sa stiu
Uite definesc
Cuvant “te iubesc!”
Iata-ntaia oara
Il spun, ma-nfioara.
Dulce mangaiere
In suflet placere,
M-ai facut sa cred
Vise nu se pierd
Mister are sens
Iubire ai ales
Ma-ntelegi mereu
Si cand mi-este greu
Ne-am atras acut
De la-nceput…

Rime pentru iubire de Lacramioara Lacrima

Cand iubirea apare
Nu pune intrebare:
Ma vrei, sau m-accepti,
Demult, tu m-astepti?”
Esti in mreaja ei…
Cea a dragostei…
Simti c-atunci plutesti
Doar daca iubesti…
Are un instinct direct
Spre inima…indiscret
Ochii au acea privire
Tuturor le dai de stire.
Iubirea iti este draga
Nu o iei deloc in saga
E-o comoara-n univers
Mult elogiata-n vers
E cantata in melodii
Vraja ei o poti simti…

Iubirea este un dar
Pretios si nici macar
Nu se poate cumpara
N-are pret…in viata ta.
Rautatea nu exista
Daca dragostea rezista,
Un sarut e-un inceput
Sa dureze cat de mult
Intr-o dulce armonie
Crezi iubirea-i pe vecie.
Buzele-ti sunt in cantare
Urmarind o-mbratisare
Si in freamat de dorinta
Doua inimi intr-o fiinta
Pasional si cu credinta
Implorand fagaduinta…
Daca esti indragostit
Simti, ca-n viata ai izbandit…

AI UN ROST, AI O CHEMARE
SI ESTI BUN CU FIECARE
NU MAI ESTI CA INAINTE
AI PLECAT…C-UN PAS-NAINTE!

AM ASTEPTAT de Mihail Rujoiu

Am asteptat sa-mi amintesc 

De ploaia rece,cea de veci,
Gurile reci ce se topesc
In umbra vechilor poteci .

Am asteptat si astept si acum
Ca poate tu vei revenii,
In zborul pasarii ce plange,
De dorul unui cant de ciocarlii .

Am asteptat surasul tau
Zidit in ziduri din trecut
Si frunze care cad mereu,
Pe un umar alb de muribund .

Te-am asteptat,te mai astept
Acum si pe mai departe,
De vei muri,eu am sa plang,
De vei trai,vom arde frunze albe,moarte.

Am asteptat si te-am gasit
In cerul instelat cu flori
Si stam acum,ingenunchind,
Ca doua frunze albe ,moarte in zori.

Am asteptat sa cazi la umbra mea,
Dar tu ai disparut in noapte,
Dar eu mereu,mereu,voi astepta
Acele zile,zidite in frunze albe,moarte.

Din cartea ;Din fum de tigara...

04-II-1989

Uimire de-o clipă de Carmen Zaniciuc

Privește uimit pentr-o clipă,

Atinge în ceas fericirea,
Cu zborul bătând din aripă
Și mersul ce-nvață iubirea.

În roșu se zbate o taină
Ne cheamă în noapte, lumină,
De omul dezbracă o haină
Un suflet albastru suspină.

Hai, vino s-ajungem la mal
Când marea îmbie cu vise,
În șoaptele albe din val,
Cu mâinile-n raze promise.

CITADINĂ de Boris Ioachim

E searbăd oraşul, dar plin de trufie

Păcate să-i numeri – ai trece de-o mie
Virtuţi – numai una! – să-i numeri nu-i modru…
E-o silă ce-ndeamnă la urlet, ca-n codru.

Amuşină câinii pe străzi desfundate
Un clopot, cu râvnă, soleşte a moarte
Tristeţi încrustate în ziduri bolnave
Mai tulbură ziua cu scâncete slabe.

Cernit e văzduhul: stă ploaia să cadă
Beţivi, prin unghere, tot mârâie-a sfadă.
E-un timp fără noimă şi fără de slavă:
O urbe bolnavă – într-o ţară bolnavă.

Claxoane sfâşie amiaza-mpietrită
- Ce lume nervoasă, ce lume grăbită! - 
Sordidă e viaţa, de humă tăria –
Zadarnic oraşul îşi ţipă trufia.

Retrospectivă de Veronica Simona Mereuta

Mă întreb,de ce am fost învăţaţi

regula de "trei simple" simultan 
cu cei şapte ani de-acasă

E un rost cu rezolvare univoc matematică,
pentru a distanţa realul de viaţă,
adevărul de visare.

Confundăm prea des realitatea cu adevărul
pe care,nefiresc,
îl vrem palpabil ataşat de aceeaşi regulă
..."trei, simple":trecut-prezent-viitor!

Dorul-doare-uneori
Dorinţa moare-adeseori
Dimineaţa-topeşte-remuşcări

Nu mă aştepta cu un piedestal,
statuie mi-e nordul,
unde copacii îşi adăpostesc rodul de vis către pom,
sau omul arcuind anii în cercuri,
încropite cum graba olarului
lutul în care s-a recunoscut.

Nu mă întreba lucruri relative,
care derivă din "eşti fericit?!",
am să privesc teoria (..relativităţii )
precum viţelul poarta cea nouă
de-a cărei practică s-a înstrăinat
deîndată ce mirosul primei păpădii
îl face primăvara să se simtă...cumva,
"refuzat la corectura" acelei contradicţii
şi îl îndepărtează

de-h...!!!
ADN-ul său necivilizat,
chiar ante-retrospectiv!

22.06.2012
Vero

Anormalitate de Vali Zavoianu

Ce bazar și lumea asta

La ce lucruri s-a ajuns
Să te bucuri de napasta
Semenilor pe ascuns.

Și să râzi de neputință
Să faci haz de toate cele
Și în loc de-ngăduință
Să arunci cuvinte grele.

A ajuns pasăre rară
Să te bucuri, să ajuți
Mai degrabă faci să doară
Și pe alții îi asmuți.

De e rost cumva de sânge 
Se adună zeci de ulii
Victima pierdută plânge
Dar nu se-opresc nesătulii.

Mușcă tot și rup cu dinții
Doar așa-s satisfăcuți
Și înjură de toți sfinții
Doamne...și-s atât de mulți.

Unii îți zâmbesc, netoții
Și-ți vorbesc frumos. E-un joc...
Ei stau pregătiți cu toții
Să te spânzure pe loc.

Cineva spunea cu jale
Că e treabă mult mai grea
Să aduni pe orice cale
Oameni "pro" pentru ceva.

Și că cel mai simplu iată
Tot mai des pot fi găsiți
Și se-adună laolaltă
Oameni "contra" și-nrăiți.

Cum să poată-n ei să-ncapă
Câte-un dram de omenie?
De invidie ei crapă
Și de ură, dușmănie.

Și-și spun oameni, cu mândrie
Și pretind cu toții stimă
Ei, care-ar mânca de vie
O ființă. Mă deprimă...

Nu știu sincer unde mergem
Către ce ne îndreptăm
De-om ajunge să culegem
Ceea ce azi semănăm,

E păcat...ne cresc copiii
Într-o anormalitate
Și le oferim mizerii
În loc de umanitate.

22.06.2012, Zavoianu Vali

dar lipsă de Nuța Istrate Gangan

într-un târziu

ai să mă uiţi
dar îţi voi rămâne întotdeauna
o vagă nelinişte
într-un târziu
ai să mă transformi
în amintire
dar ai să tresari
doar la gândul
că sunt

eu știu,
(nu mă întreba de unde știu)...
eu știu
că tu ai să mă simți
pentru tot restul vieții tale
așa cum un soldat abia întors de pe front
îşi simte brațul amputat
acolo tot timpul
viu și pulsând

dar lipsă

VIS EFEMER… de Patricia Serbanescu

am crezut că fac doar bine

însă…mă crispez mereu,
cum să cred într-o iubire
dăruindu-mă… doar eu?

mi-ai rămas fixat în sânge
şi tresar în vis distrus,
simt cum dragostea se scurge
pe sub paşii… ce s-au dus…

dorurile-mi fug rebele
citesc crucile mai vechi,
îmi plâng vise-ntre zăbrele
când văd suflete perechi…

stai ascuns, n-auzi chemarea
unui suflet amăgit?
laşi jos ochii…răsuflarea
pe o tamplă… ce-a albit.

un ecou răspunde-n stradă
sunt…turistul cel stingher,
încă-mi caut o vitrină
cu-acel vis…ce-i efemer.

liniştea, mi-e bucuria
sugrumându-mi vise rele,
déjà simt doar nebunia
de-oi paşii cândva spre stele…

iubirea ce-acum mă-nalţă
şi-mi dă pacea solitară,
tot revine-ntr-o robie,
ce e liberă, plenară…

viaţa se parcurge-n caturi
şi spiralele cereşti…
sufletul se-nalţă-n umbra
amăgirilor…lumeşti.