Nepoezie... de Catalin Ciorba

Eşti femeie

Pentru că tu... îmi asmuţi şarpele
Pentru că tu îmi dai să gust
Mărul sânului tău
Şi ştii să mi-te încolăceşti în braţe
Cu picioarele tale
Dându-mi-te aşa cum numai tu ştii
Ziua în amiaza mare...
Fără grija zilei de mâine
În noaptea care risipeşte stelele în parfum de tei
În dimineaţa ce urmează nopţii albe
Când femeie îmi smulgi nedormirea din aşternut
Şi... eu aştept seara când ai să mi te aşezi în poala precum un prunc ce îşi doreşte alinare.
Femeie.

Cătălin Ciorbă

sărutul frunzelor în soare de Ovidiu Oana-pârâu

azi am văzut ca o chemare

insinuată prin fereastră

sărutul frunzelor în soare

veșmântul florilor din glastră

le apropia o adiere

iar ele unduiau supuse

contactul ca o mângâiere

pe un perete crea tuşe

eu admiram uimit desenul

părea o gură ce sorbea

în picuri line tot polenul

de pe un sân ivit abia

de-odat` un nor ca o iluzie

frumoasa rază-a alungat

pe zid rămâne o aluzie

a unui vis plin de păcat

Ovidiu oana-pârâu la 11 iunie 2012 l

Regrete de Mihail Rujoiu

Cateodata ,privim prea mult 
In indepartatul nostru trecut 
Si regretam tot mai des ,
La ce am avut si am pierdut 

Si nu vrem sa recunoastem, 
Ca toti gresim cat traim 
Si nu avem puterea de a ierta 
Si nu stim iubire sa daruim 

Mereu primim o lectie de la viata ,
Cateodata suntem luati de vant 
Si in a noastra nesabuinta,
Suntem adusi cu picioarela pe pamant

Uneori,cazi in capcana
Intinsa celui de langa tine 
Si nu poti privi in jur,
Cum toti iti doresc numai bine 

Lasa acel egoism amar 
In care te scalzi tot mai des,
Incet,rezolva-ti problemele tale 
Care au intrat intr-un vizibil regres 

Cu putin noroc si speranta,
Priveste si crede in viitor
Si poate in curand vei descoperi
Ca sufletul tau nu este atat de gol 

Da sansa unei noi iubiri
Si uita ce ai trait in trecut,
Iubire in dar vei primi 
Si poate nu vei regreta,ce ai pierdut .

Din cartea ;Din fum de tigara...

Sonet LX (ascult tăcerile-n adânc zidite ...) de Ovidiu Oana-pârâu

Ascult tăcerile-n adânc zidite;

abisul va fi razelor culcuşul;

o doină tânguită e apusul

şi rând pe rând se lasă absorbite.

Minut de nemişcare şi de rugă,

amnar de vorbe în castel ateic,

aprinde-n mine focul prometeic

cu deznădejdea-n loc de buturugă.

Tentaculara cergă de-ntuneric

nedezminţit se-aşterne; totul pare

încorsetat în orizontul sferic.

Aştept. Pantagruelica răcoare

a dorului dintr-un trecut eteric

mă-ncearcă iar şi viitorul doare.

Ovidiu Oana-pârâu la 11 iunie 2012

CU DOR , IUBIRE ŞI RĂBDARE de Irina Nedelciu

Pe aripi de petate, de floare îmbietoare

Noi ne iubeam, iubite, în noaptea zâmbitoare,

Prin adieri de murmur al stelelor pictate,

Prin şopotul de ape,crescânde, revărsate.

Cu Luna-n apogeul luminii înstelate

Mă alintai iubite în forfotul de şoapte

Sonate înfăşurate în picurii de noapte

Mă mângâiau prin bucle, trezind fiori de moarte.

De moarte abisală în a iubirii boală

Unde durerea cruntă se alintă-n vioară

Extaziind cu-n sunet a inimii vocală

Ce cântă în baladă, iubirea, să nu piară.

Cu mâna tremurândă de o dorinţă surdă

Trasai înfrigurat iubirea, să nu plângă

Pe trupul meu ce-n freamăt gemea neputincios

În agonia vie ce-l înălţai frumos.

Desfăşurarea sorţii ne pictura pe cer

Cărarea vieţii noastre trasată în etern

O hrană cu ambrozii în a iubirii cler

Mereu învăluită în vrajă şi mister.

Iubirea fără nume cu miezul conservat

Într-o esenţă tare pe noi ne-a îmbrăcat

Cu suflet elegant în stilul lui curat

Brodat doar cu argint şi aur nepurtat.

Un dar suprem din slavă şi binecuvântat

De-un tată, ce-n tăcere şi zâmbet ne-a vegheat

Un dar ce-n adorare, noi l-am primit timizi

Sperând, nu cu-ngâmfare ! să îl păstrăm cuminţi.

Căci numai suferinţa ce ne-a lovit cumplit

Ne-a tăbăcit voinţa să nu cerşim nimic,

Lăsând doar timpul vieţii să meargă-n cursul său

Răbdarea ne-a adus iubirea-n apogeu.

Aşa noi am ajuns, să ne iubim frumos

Pierduţi în vraja nopţii, în câmpul luminos

În şopotul de ape, crescânde, revărsate

În vechile sonate din picurii de noapte.

Irina Nedelciu la 11 iunie 2012

VIS de Emil Marian

Iubito- asa mi-e dor de-acasa,

Sa-ti pot vorbi, sa te respir,

De-aroma ta fata frumoasa,

De paru-ti lung, sa il rasfir.

Mi-e dor sa pot a te cunoaste,

Sa ma primesti in viata ta,

Ce mult as vrea daca se poate,

Sa fii mereu tu muza mea.

Dar ma trezesc in intuneric,

Si vad ca totu-a fost un vis,

Te mai zaresc inca eteric,

Si simt c-am fost in paradis.

As vrea sa iti pot pune nume,

Sa stiu alt’ dat’ cum sa te chem.,

Dar Domnul m-a zvarlit in lume,

Si sa te pierd acum ma tem.

As sta cu tine viata toata,

Sa te iubesc, sa te ador,

Iar randul cand mi-o fi la roata,

De mine sa nu-ti fie dor.

Sa-ti amintesti cu bucurie,

De toate clipele-mpreuna,

 Iubita mea de papadie,

Tu esti pe veci a mea stapana!

comoara uitată de ‎Renate Müller‎

sufletul mi-l acoperisem 

cu zdrenţe
ca pe-un copil sărman 
mi-l înveleam

îl ascundeam la nevoie

tu eşti unicul 
ce s-a avântat fără teamă
în adâncurile mele sinistre

te plimbi prin mine
ca printr-un templu antic

întrezăreşti
razele diamantate 
care radiază de puritate
prin grămada înaltă de petice

şi înţelegi

Heidelberg 11.06.2012 RM

Iurie Osoianu

Tu stii...am obosit sa mai  traiesc...

Asi vrea s-adorm cumva ...sa nu ma mai trezesc...
Desi o stiu ...oricum candva voi adormi
Cand clipa sorocita va veni
si cand vai fi va rog sa ma-ngropati
la cimitir ,pe deal ,la margine de sat
Acolo unde toti ai nostri , zac
acolo unde-s fii langa tati
si fiicele alaturea de mame
Si iarba parca-i verdele din oameni
acolo , sus , pe deal , la margine de sat
sa ingropati , din versul meu cea mai ramas
Sa scriti , va rog pe piatra de mormint
Ca zace-aici , nu om ci doar framint...
Tu stii...am obosit sa mai traiesc...
Asi vrea s-adorm cumva ...sa nu ma mai trezesc...
Desi o stiu ...oricum candva voi adormi
Cand clipa sorocita va veni...

Dor de Psalm… de Nicoara Nicolae-Horia

Mi-e dor să scriu un psalm cu dorul tău,

Să-l murmurăm acolo sus pe Munte,
Toți îngerii din cer să îl asculte
... ... Și oamenii, cei mulți, din făgădău.

Mi-e dor să scriu un psalm întru iubire,
Până se face noapte în cuvânt
Și-acolo, între flacără și vânt,
Să-mi fac din el altar de mănăstire.

Mi-e dor să scriu un psalm, ce dor mereu!
Rămas cu tine de la-ntâiul gând,
De la întâia răsuflare, când
Te-a zămislit din coastă Dumnezeu.

Să nu fii singur! Nu așa mi-a spus?
Miroase-n ochii tăi a sărbătoare -
Aș vrea să scriu un Psalm, dar nu e oare
Poemul meu în care te-ai ascuns?


de Nicoara Nicolae Horia

Unu... doi si trei de Iurie Osoianu

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi sii trei 
Decând te-am omorât 
Şi de patru ne desparte un mileniu 
Eminescule, poetul meu iubit 
Eminescule, durerea mea 
De jeniu....

Unu... doi şi trei
Decând ai devenit 
Un noian de lut în cimitirul Belu... 
Eminescule, Tu orizont nemărginit 
Eminescule, Poem din alte lumi 
Rebele...

Unu... doi şi trei 
Decând te-ai înălţat 
Cum se'nalta orice suflet după moarte 
Eminescule, Hristosul meu sacrificat 
Şi de lume şi de vreme şi 
De soarte...

11 iunie 2012