Zavoianu Vali - Fără Valentine"s Day

Se inventară sărbători iubite
În care oamenii pe rând îşi spun
Iubirea în cadouri spilcuite
Şi dorul în baloane de săpun.

Se inventară paşi în calendare
De parcă oamenii-ar uita să meargă
Să nu spui te iubesc la întâmplare
Baloanele de dor să nu se spargă.

Aşa că mă revolt, sunt împotrivă
Să îmi reglementeze ei iubirea
Şi s-o aşeze sec într-o arhivă
Din care să rămână amintirea.

Şi răzvrătită spun iubirea toată
Şi azi şi mâine şi întotdeauna
Să spună ei pe an numai odată
Şi eu sa spun tot timpul, ca nebuna.

Şi n-au decât să-nveţe a iubi
O zi pe an ca nişte condamnaţi
Eu te iubesc în fiecare zi
Să fim de calendarul lor salvaţi.

14.02.2012, Zavoianu Vali

Stelian Maria - Alt fel de dragoste

M-am asezat pe-o piatra, langa o roata mare,
Si mi-am lasat obrazul sa se-odihneasca-n palma,
Sunt obosit, dar cerul nu-mi cerne indurare,
In lumea asta trista, prea rece si prea calma.

Sunt ametit de-atatea sloganuri pacifiste
De-atati lingai penibili, cu creierele-nvinse,
Politici papa-lapte cu iz-uri anticriste
Ce si suflarea mamei o fransera si-o stinse.

Imi vine sa imi urlu si sa ma duc departe,
Sa-mi las in urma tara si neam si porcarie
De aparat politic corupt si fara carte,
De tara prea senila, ajunsa jucarie.

Bancherii trag doar linii si-asa mai cad popoare,
Ne mor copiii-n brate si noi murim de jale
Si peste tot in lume se plange si se moare,
Dar ce conteaza viata cand toti murim agale ?

Ne-ar trebui fratie, la scara mondiala
Si revoltati sa frangem aceste lanturi grele,
Sa remontam accesul la banci si la sminteala,
La strachina cea goala si muntii de zabrele…

Imi umplu sticla veche cu apa de sub moara,
Si stau o clipa doara, pe piatra ce ma tine
Si-mi urlu cam degeaba, nu-i nimeni sa ma doara,
Si plec, pierdut pe drumuri, maicuta catre tine.

Stelian Maria
Svängsta, 14/02/2012

Zavoianu Vali - Fug de marmură

Cuvântul tău de slavă, prin mine astăzi suie
Dar nu vreau venerarea şi chipul nefiresc
Nu mă preface astăzi, iubite în statuie
Mai lasă-mă femeie în felul meu lumesc.

Nu mă ascunde-n marmuri să nu mai pot nici plânge
Şi pe un soclu rece şi surd nu mă urca
Mai bine mă sărută şi-n braţe tu mă strânge
Mi-e frică de hulubii, ce m-ar putea păta.

Mă baga-n pat cu tine să fierb precum vulcanul
Nu vreau să fiu iubite prea recea ta statuie
Mai lasă-mă cu tine, femeie, să trec anul
Şi-n mine-n loc de slavă,iubirea ta să suie.

Şi zi-mi cuvinte simple, din drag de ochii mei
Iubeşte-mă lumeşte şi dă-mi a ta căldură
Te voi lăsa iubite amorul meu să bei
Să mori trăind în mine, când mă săruţi pe gură.

14.02.2012, Zavoianu Vali

Andreea Alexandra Coman

Viaţa bate câmpii-n lung şi-n lat,
Vrea să găsească tot ce îi e drag.
Într-un colţ de lume să se pitească,
Să atragă dragostea pământească.

Să se ascundă în sufletul tău inert
Hrănindu-se cu zâmbetul inocent…
Poeme de amor să audă din a ta gură,
Amintindu-şi mereu o singură figură.

Să fie fericită doar odată vrea,
Ascunsă în sufletul tău, e amintirea
Că doar ea mereu va fi…
Până când moartea vă va desparţi.

(Andreea Coman- 15 Feb 2012)

Zavoianu Vali - Povestea Marei continuă ( partea a III-a)

Oameni buni azi sunt mai tristă
Staţi o clipă să va spui
Am vazut la grădiniţă
Un copil " al nimanui".
Stătea într-un colţ apatic
Şi cu nimeni nu vorbea
Dar e-atâta de simpatic
Numai daca l-aţi vedea!
Cum ma ştiţi- zgâtie de fată
M-am dus până lângă el
Şi l-am întrebat mirată
De ce stă tot singurel.
Şi mi-a povestit că n-are
Aşa cum am eu o mamă
Şi mi-am zis eu cu mirare
C-a glumit, de bună seamă.
Mai apoi, ajunsă-acasă
Mama mea mi-a explicat
Că-i o treabă serioasă
Şi că e " abandonat".
Şi am plâns, cu tot necazul
Uite-aşa, de mila lui
Mâine o să-i pup obrazul
Lui baiatul nimanui.
Şi-am facut o bocceluţă
Pentru el cu-o jucărie
Pregătită-i pe măsuţă
Să i-o dau cu bucurie.
Şi pe mama am rugat
Fiindcă-i buna şi frumoasă
Să-l aducem pe băiat
De mâine la noi acasă.
Eu sunt mică şi vezi bine
Nu ştiu ce-i " abandonat"
Însă mă gândesc că vine
Mama care l-a lăsat.
De-o cunoaşte careva
Sau ştiţi bine povestioara
S-o-ndrumaţi eu v-aş ruga
La mine acasa, la Mara.

16.02.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Boroboatele Mariei (partea a II-a)

Ziua bună, sunt eu Mara...
Acea zgâtie de fată
Mă cunoaşteţi de aseară
Fiindcă v-am mai scris odată.
Să vă spun ce ghiduşie
Fără seamăn am făcut
E jale-n bucătărie
Dar....s-o iau de la-nceput.

Am uitat deschisă uşa de la tindă şi pisica
A intrat tiptil în casă făr" s-o văd precum o hoaţă
Şi-a mâncat ca nesătula tot ce-a pregătit mămica
Şi acuma are burta maaaare, cât o dodoloaţă.

Lapte dulce cu cacao, cozonac şi prăjituri
A înfulecat flămânda tot ce a găsit pe masă
De n-a mai rămas nimica, a mâncat cu zece guri
Ştie ea mama ce ştie, de nu o lasă în casă.

Dar nu asta e problema că acum ea-i fericită
Aşezată-i lângă uşă colea blândă pe un sac
Mă priveşte cu mirare şi-n plus toarce liniştită
Însă eu îs supărată şi nu ştiu ce să mă fac.

Voi că sunteţi mari, cu minte, vă întreb cu-ngrijorare
Cum să fac, că mi se pare că eu n-am făcut nimica
Ce-aş putea să spun eu mamei chiar acuma de apare
Să ne ierte pe-amândoua ...şi pe mine şi pisica!

15.02.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Încântată să vă cunosc

Eu sunt Mara şi aş spune
Că-s o zgâtie de fată
Trei băieţi să se adune
Tot nu sunt cât mine-odată.

De exemplu, mai acuş
Fără nici o greutate
M-am urcat în corcoduş
Sus pe crengile-i înalte.

De mă vede mama-ndată
Iar mă ceartă pe-ndelete
Că nu mă supun odată
Să mă port ca alte fete.

Ieri am rupt un gard de beţe
Din sat de la tanti Veta
Că faceam figuri măreţe
Pe stradă cu bicicleta.

Şi-apoi m-am întors acasă
Cu genunchii ca o sită
Şi-acum Mara cea frumoasă
E şi foarte "pedepsită".

De-aia eu m-am supărat
Şi-oi sta astăzi cocoţată
Să-nţeleagă toţi odat"
Că-s o zgâtie de fată!

14-02-2012, Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - Dor de tine, dulce privire...

Hrisovul sufletu-mi e înobilat
cu pecetea iubirii tale
desfăşurat-n lumina
constelaţiei de stele
ce-ţi ard în privirea
dulce, mângâiere...

Ochii ţi-s heruvinii ce incită
pana-mi cea ascuţită
a-ţi ciopli în cuvinte
dar şi-n dor fierbinte
icoana frumuseţii
şi dorinţei neostoite...

Însetat în dor de a ta iubire
păşesc vis după izvor
de speranţă, fericire
în lacrimă trec pana
ca să-ţi scrie, să scrie
dorul ce mă mistuie...

Buzele-mi uscate să transpire
vor la al tău dulce sărut
murmurându-ţi şoptire
în tainic vânt şi în gând
dăltuind cel vers-cuvânt
a te aduce lângă mine...

Privirea aprinsă-ţi scapă dorinţa
frământarea ce te doare
a te abţine ţi-e stăruinţa
iubirea ne e tot mai mare
ascultă-mi dorul şi gândul
ascultă-ţi inima ce tresare...

A Whisper Away - Semn de rac

Gândul tăbăcit
de singurătatea unei lacrimi
se-ngroapă
cu taină-nențeleasă
în mântuiri de schit.
Parcă...am auzit
foșnetul unui glas
bătând timid
în fereastra mea
ce dă înspre lume.
Dar, mi s-a părut.
N-a fost nimic.
Era doar ritmul fad
al unei bătăi de orologiu
ce cade peste treapta zilei
cu praf de timp.
M-am născut
cu semnul racului
înzidit sub coaste.
Tumultul pustiu,
încondeiat cu rănile lumii
mă dă doi pași-napoi,
ca să revin.

Whisper ~ 12.02.2012

Petre Violetta - Verde crud

Verde crud (bacovianul) însenină blânda zare
Seva scoate însetată psalmodii de clorofilă
Parcă tremură o umbră în oglinzi retrovizoare
Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă.

Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină
Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer
Una alteie misterul îl declară şi declină
Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger.

Carusel de răsărituri lângă umbre amuţite
Valsul crinolin şi dalbe lungi reflexe de mătase
Leagănă a ta beţie în şoptitele ispite
A parfum de mugur verde anotimpul vag
miroase.

Învierea de lumină din înaltele altare
Unde candele de aur în sfinţiri îngemănate
Cine poate a-mi răspunde la activa întrebare:
Ochiul magic al iubirii până unde pleoapa bate?