implacabil calendarul schimbă fila, n-am ce să fac,
scriu doar ceva gânduri ce-s aripi de lăstun hoinar
amintirilor felinar, șoptindu-le triluri de mut canar...
Cele douăsprezece au trecut, întregi și lungi luni,
vechiul părăsind acum, cântând să fim mai buni
curățind amărăciunea, ura și gelozia și ipocrizia,
voi îndrăzni mai departe a păși tainic cu poezia...
Tot respirând versul speranței în fiecare lună
în douăzeci și opt, treizeci, treizeci-una s-adună,
strop cu strop roua dimineților în lumina iubirii
pe amăgirile deșarte ce s-adună-n zările înserării...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu