şi tu, dragul meu emm de Dorina Neculce

împăcată cu moartea asta
care
şi-a cusut inima cu aţă rece
împăcată cu tine
ascunsă
între cer şi pământ
departe mâinilor ce
nu mai vor să atingă
stai cu pleoapele crăpate
într-o amorţire perfectă
cred
că un drum fără de aripi
oricum e prea mult
nu mai poţi umbla
prin adevăr
şuierând
cu mâinile la spate
nu mai poţi aresta
copii
în inima ta
au prins crustă
şi de la atâta dragoste nedeclarată
au început să ţi se dezlege limbile
despicate
tot-fremătând
închizi Înălţarea
în podul de gânduri-
nu mai putem să ne stingem
doamne
nu mai putem să ne închinăm
tandreţilor mucegăite
(fiecare lângă fiecare)
............................................
şi Tu, dragul meu emm,
potrivindu-ţi nevoia de oase-arătare
hidoasă-în pieptul oglindă.