vineri, 4 ianuarie 2013

Dor de Cornelia Stamati


Visez ca sunt inca acasa
Si ma trezesc cu ochii uzi, fierbinti!
Zadarnic strig ca nu imi pasa
Cand lacrimi mari se-ncolacesc cuminti...

Acea casuta veche,batraneasca
Si gardul prafuit de langa drum...
Acolo a-ncetat demult sa creasca
Iubirea...eu unde ma-torc acum?

Ma astepta maicuta blanda-n poarta
Si tata cu un zam bet larg si bun!
Dar azi maicuta mea demult e moarta
Iar tata plange c-am uitat sa-l sun...

Credeam ca oriunde poate fi acasa,
Ca pot uita zapezile si muntii si fiinta!...
Cu pumnii stransi faceam o alta casa...
Dar am ucis iubirea si credinta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu