Din floarea lumii
a-nflorit iubirea,
parfum care dezmiardă
al vieţii suflet plin,
e ambra ce-o gustară
cândva-n Olymp toţi zeii
şi are-n ea lumina
venită din Divin.
De n-ar fi ea, pământul
s-ar tot roti aiurea,
şi stelele sărace
ar fi-n sclipirea lor,
ne-a dat-o spre păstrare
Măritul, Creatorul,
s-o ducem pretutindeni
s-o răsădim în dor.
Primeşte-o cu sfială
în casa ta frumoasă,
şi-i pune spre odihnă
o perină de vis,
lumina e luci-va
în bezna cea mai groasă
şi ea-ţi va duce paşii
spre-al vieţii paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu