am îndurat destule, doar E-ul a decis
si-acum împleticită las sufletul să zboare
încerc fără folos, să fac un compromis
dar Cineva dictează, nimic... nu e precis.
de ce ne zbatem oare, când pasu-i calculat
şi de ne vrem bilanţul, el este anulat...
căci nimeni nu-i stăpân şi totul e refren
doar sufletul o ştie, căci el… este etern
nu i se pare greu, s-aştepte un consemn.
când vântul se iţeşte, parcă aduce moarte
căci pomii răvăşiţi murmură trişti şi goi,
oamenii dezolaţi, par figurine sparte
şi-acoperiţi cu golul, aşteaptă pasul doi
inima le tresare, lipindu-se… de roi.
gândul a dezertat şi s-a pierdut în largul,
nimicul, este totul şi-ntârzie sfârşitul
aş vrea fără regret, mă-nnoade de catargul
ce poate sparge-n două… iubirea, infinitul…
30.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu