ce viaţa mi-ai răsturnat
m-au nins florile-agoniei
recunoaşte tu, doar mie!
iris bleu, de mare vie
timp din viaţă, cât mi-ai luat ?
parcă-ar fi… primul fior
din pupila de fósfor…
visul, mi-este însorit
şi-o să fac un pod… în vid
nici furtună şi nici ploaie
n-aibe şanse, să-l înmoaie…
şi să am forţă… de zeu
când pe chip 'nalţ curcubeu
doar iubind privesc în zare
şi-mi pun semne de-ntrebare…
cum mi-ai apărut în cale
să-mi pui piedici la picioare ?
aşa-ntreb… de fiecare
care-o fi rostu-n cărare…
cum apari si-apoi dispari
lăsând sufletul în bai?
să laşi baltă ce iubeşti
şi-apoi… să te perpeleşti,
cum contorizezi iubirea?
poate n-ai întreagă... firea!
să fi liber…prin omături
nu e greu să schimbi cărarea,
doar un pas şi eşti alături
răspunzând când ai chemarea.
viaţa-i un pastel de unde
pânza însă doar contează
căci ea trebuie să reziste
sufletele... tot vibrează
şi vibrează, nu-n pustii
au şi sensuri, datorii…
cauţi petecul la sac
şi o faci făr’de oprire
dar mereu faci paşi de rac
şi te-ndrepţi, doar spre pieire...
29.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu