Când noaptea lin coboară dintre stele Aş vrea s-avem palmele-mpreunate, Ne-om dărui totemului, dospind de miere Şi ne vom înălţa, c-o ultimă putere Să ne transforme în nisip şi nestemate.
Mereu îmi amintesc… a fost ca ieri Scriam sub cerul serii ultima melopee În care preschimbam, castanii-n palmieri Mă strecuram… şi-aveam chipul de zee, Pârâu-l adânceam, formând marea Egee…
Dar vremea, pierde fraţii mei din turmă Pământul îi adună când le soseşte soarta Şi se transformă totul, în humă şi ţărână… Atunci, doresc să mă topesc fără de urmă Amestecată cu nisipul din Elada…
Mă trage iar iubirea spre hăţiş Minciuna este totul, iar piesa, e pe scenă Haotic este timpul, când ţii ochii închişi Te porţi, ca şi drogatul ce-şi caută o venă Atunci când se strecoară în colţuri, pe furiş.
Iubirea iar mă cheamă, de vină e magnetul, Voi strânge în sertare clipe ce sunt casate Să-mi coloreze-n verde sau cenuşiu portretul, Că au trecut prin mine, fiind… chiar venerate Mi-au fost doar poleite şi-acum, zac oxidate…
Priveşte-mă mirat şi vino mai aproape ! Sunt aurul cel brut, revendicat de zei Alintă-mă cu verdele, ce se piteşte-n pleoape Nu verdele din iarbă, doar cel din ochii tăi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu