Vreau să fug... de Boris Ioachim

Vreau să fug departe de cetate –

Vreau din zbuciumu-i sordid să ies,
Pe când bruma-n frunze-adie moarte
Pânza amintirii vreau s-o ţes.

Vremea peste ani aşterne semne
-Nicăieri întoarceri nu se-aţin –
Nemurirea-i doar un vis, pesemne,
Şi gustăm din el câte puţin.

Gârbovit mi se aşterne pasul
Pe cărarea veacului grăbit
Rar speranţe îşi înalţă glasul
Către cerul stins şi amorţit.

Din tăceri urzesc cămăşi de zale -
Sufletul de oameni să-mi păzesc
Prea ades cuvintele-s pumnale
Ce orbeşte-n inimă lovesc.

Vreau să ies afară din cetate -
Vreau în codru să mă pustnicesc…
Dar cum aş putea fugi de toate
Şi pe unde-un codru să găsesc?