Trei poeme pentru sufletul Iancului... de Nicoara Nicolae-Horia

Iancule-Avram, cel viul...

Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit sub stele

Şi a gemut în lacrimi ţărâna prea sărată,
În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele
Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată!

Cei care îl visează şi azi legat cu funii
Şi spânzurat de Cerul în care s-a ascuns-
Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii,
Toţi mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns.

Mă doare, ce mă doare? nu mă-ntrebaţi acum,
Un fluier îşi topeşte în mine întreg amarul,
Îl judecă pe Iancu şi-l spânzură postum-
Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul.
..........................................................................
Iancule Avram, cel viul, precum mereu ţi-am zis,
Mai treacă de la tine durerea şi ne iartă-
Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit în Vis
Şi a gemut sub stele ţărâna prescurată...

Lasă-mă să fiu bolund...

Iancule, mă-ntreabă unii,
Să mă-ntrebe, treaba lor,
De ce îmi tot cânt străbunii
Adormiți în tricolor?

S-a-nvechit cuvântul Odă,
Alte zări bat la fereastră,
Patria nu-i mai la modă,
Nici nu știm dacă-i a noastră...

Patriot, de ești, înseamnă
Om cu limbă de pământ,
Vin străinii și mă-ndeamnă
Cum să tac și ce să cânt!

Lasă-mă să-ndur ocară,
Lasă-mă să fiu bolund-
Îmi iubesc această Țară,
Nu am unde să m-ascund...

Mori liniştit...

Mori liniştit, sunt lângă tine-acum,
Sufletul tău în linişte mă îmbracă,
Ştiu că te doare flacăra din scrum
Şi stingerea mereu tot mai săracă...

Toţi prietenii te vor jeli puţin,
Pe urmă parastase îţi vor pune,
Tu iartă-i pe aceia care vin
În preajma ta, străini de Rugăciune,

Tu iartă-i pe aceia care-mi spun
Că moartea în uitare te va duce
Şi lasă-mă din trunchiul de gorun
Să-ţi fiu la căpătâi de-a pururi cruce...