De la buric și mai în sus
infinitul se destramă
sub puerilul nostru fierbinte
în mii de infinituri mici și dulci
multicolore de curcubeu cu început
dar fără cădere spre cer
neînfipt în desțelenire.
probez ziua de mâine
cu ochii închiși
și îmi e clară.
apucă-mă de mână
și hai să curbăm lumina
spre inapoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu