Să ne rugăm cu ochii plini de stele,
să ne rugăm tăcerilor din spaţii
când iernile se-abat cu albul rece
pe inimi şi pe vise în vibraţii.
Să ne rugăm la gheaţa ce inundă
tăcerea ce în noi a mai rămas,
la crivăţul ce pune promoroaca
pe-al înserării noastre ultim ceas.
Cu braţe-mpreunate-a rugăciune
să spunem iernii care a venit
că dorul încă-n suflete ne cerne
o primăvară fluturând zenit.
Şi îmbrăcaţi cu-odăjdiile firii
să fim iar preoţi pe al nostru-altar,
oficiind din pravila iubirii
acelaşi vechi şi tânăr ritual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu