De tremuri toată-odată învăluită-n undă
Şi sângele-ţi dă roată să îţi mai treacă dorul,
Cănd lacrimile tale lumina ţi-o inundă
În şoapte ancestrale, să-ţi stăpâneşti fiorul…
Încearcă, deci cutează, mai pune-ţi întrebare
Şi caută în suflet, răspunsu-adevărat !
Nimic pe lumea asta nu poartă-nsingurare
Căci binele şi răul, AICI… ne-au înălţat…
De lacrima îţi vine, încearcă şi descarcă
Al vieţii gust ferice din cana cu pelin,
Şi vede-te amice, cum faci pasul spre arcă
Gustând până la fund, paharul cu venin…
Apoi, mireasma dulce din aerul confuz
Te-ntoarce în iubire, să ţeşi iară poveşti,
Să numai socoteşti că orice cap optuz
Te plimbă şi te leagă, de iţele lumeşti…
Cuvântul ca şi şoapta, îmi mângâie auzul
Şi în apusul veşted, încerc să-l mai mimez,
Învăţ fără de vorbă, să murmur numai crezul
Lăsând sufletul liber, cu gândul… doar oftez.
Leacul e doar în tine se bucură conştiinţa
Căci doar nefericirea, ne fericeşte fiinţa,
Să fi mai sigur frate, pe sufletu-ţi deschis !
Iubirea…ca şi viaţa…nu face compromis…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu