Ce repede s-a dus tot ce-am trăit
Câtă strădanie s- adun averi
Şi azi sunt doar un chip îmbătrânit
Pe marele lui drum spre nicaieri.
Am buzunarul plin de amintiri
Şi-un suflet ce scânceşte-agonizat
Sunt duse toate...fericiri, iubiri
Eu bat la porţi de ceruri resemnat.
Pe unde să las semne c-am trăit?
Că nu am nici copii şi nici nepoţi
Nu-i cine să mă plângă, la sfârşit
Nici nu m-am dus şi sunt uitat de toţi.
Ce repede s-a dus, parcă n-a fost
Am irosit în van al vieţii dar
Eu am trăit pe lume fără rost
Şi-acum mi-e bătrâneţea, în zadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu