Conștiința - de Elena Iuliana Constantinescu

Am răsărit
Un copac în deșert,
Hrănit
De o ceață flămândă;
Vântul
Mușca mereu din trupu-mi,
Iar noaptea,
Se întindea meschin;
Supărată,
Zac îngropată în mine,
În muguri cenușii,
pe ramuri rupte,
Seva îmi clocotea în vene fremătând,
Din rădăcinile înfipte
În propria-mi conștiință.