Ce faceți când vă moare un vis? Când cineva vi l-a ucis?
Ce faceți când în loc de paradis, găsiți un iad de nedescris?
Puteți să mergeți mai departe, ca și Isus călcând pe moarte?
Puteți zâmbi numai pe-o parte, mai recitiți, poate, o carte?
Aș vrea să-mi spuneți, în ce fel l-ați pedepsi pe-acel mișel?
Cum ar plăti că a ucis? Ori, poate...n-ar plăti defel...
Deci...visul este jos, cald încă, de-abia și-a dat suflarea,
Nu, nu e timp să fim miloși, lăsați pe margine mirarea...
Să-l prindem de picioare, să-l tăvălim prin albă sare,
Aripile-i uităm în soare, pe mal de-nvolburată mare...
Spălat cu lacrimi...uitați-vă! E-atâta de curat acum!
Să-i punem haină nouă, albă, că pleacă visul meu la drum...
Te-ntreb pe Tine, Tată, să-i pun pe piept icoană descântată?
I-o trebui unde s-o duce? Să-i pun, Tată, poate, o cruce?
Cum se îngroapă un vis? Vă rog să-mi spuneți, să mă ajutați,
Că om cu om se-ajută la necaz, de parcă-am fi cu toții frați...
Vă rog, iubiții mei prieteni, vă rog frumos, nu mă lăsați,
Spuneți-mi care dintre voi sînteți un pic mai învățați,
Se face-o groapă în pământ, se arde leșul pe un rug?
În gură-i punem necuvânt, îl radem de-amintiri -chilug?
Se fac pomeni și parastase, să-l pun într-un sicriu, pe masă?
Să-i fac din trei cearceafuri- casă? Să chem un popă să citească?
Se-aprinde lumânarea la capul visului ucis? Se-azvârle-ntr-un abis?
Dar de jelit o fi permis? Pot să jelesc măcar în vis... visul ucis?
Ce faceți când vă moare-un vis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu