Ca o șopârlă de aer... de Nicoara Nicolae-Horia

În fiecare seară,
ca o șopârlă de aer,
sufletul meu

se trage înapoi înspre Munți.
Numai tu
i-ai simțit lunecarea ciudată
prin ierbi,
geamătul pietrelor
înspicat în filoane de aur.
În fiecare seară
mi-e trupul bolnav
de plecări
și tălpile gândului
însângerate.
Dimineața
mă trezesc odihnit
în Poem...

Din volumul Desculț prin Transilvania...