Iubite, a venit şi toamna!
Cu vise ascunse-ntr-un apus,
Pădurea-şi scutură coroana
Ca lacrimile mele ce s-au scurs.
Pe câmp e pudră peste iarbă,
Aşa cum peste faţă am masca mea,
Acoperind tot tristul dintr-o vară
Să ştiu doar eu... povara-mi grea.
Izvorul... îşi aleargă soarta
Şi susură în stins povestea lui,
Lăsând în urmă toată promoroaca
Ca s-o culeg şi să mi-o aşez în cui.
În aer... doar miros de mere,
Îmi scutură în minte chipul tău
Şi-mi arde inima-n neverde
De dorul visului pierdut în hău.
Cu un sărut mi-aşterne bruma
Un coviltir pe trupul meu,
Încerc să îl alung cu mâna
Dar recele mi-o-ngheaţă rău.
Privesc sordid spre bolta mare
Văd stelele,... etern mormânt
Şi-n ţipăt m-arunc pe ogoare
Să te jelesc, iubite sfânt !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu