Copacel in toamna… de Lacramioara Lacrima

Copacel, copac frumos,

Iti cad frunzele pe jos
Galbene si vestejite
Pe alei par aurite
Iti bate vantul crengile
Ti le uda ploile
Stropii canta peste tine
Toamna e, nu ai ce spune
Norii stau ingandurati
Peste cer tot insirati
Cate o raza mai plapanda
De soare…in ei se-ascunde
Numai cand ploaia va sta
Sa mangaie creanga ta
Caci va tremura de frig
In gand parc-as vrea sa strig
Si sa-ti fiu alaturea
Ca te-a parasit vara…
Pasarile s-au tot dus
Nu mai sunt in cuiburi,…nu-s
Iarna apoi va sosi
Cu neaua te-o-mbodobi…
Delicata haina alba
Ce-o s-o porti ca o naframa

Copacel, copac frumos,
Te simti fara de folos?
Coroana c-a disparut
Dorul tau a inceput
Pana ieri, alaltaieri,
Porneam vesela-n plimbari
M-asezam la umbra ta
M-adiai cu frunza ta
Taina mea ti-o-mpartaseam
De iubirea mea-ti vorbeam
Insa tu esti optimist
Desi pari, stiu,…nu esti trist
Si-am sa vin ca altadata
Doruri sa-mpartim indata
Ale tale de-nfrunzire
Ale mele de iubire
Doruri ca sa-nmuguresti
Ca apoi sa infloresti
Dorul tau de-a tale roade
Ce culegem de pe creanga
Tot asa in armonie
Dorul meu o sa invie
Luminand toamna in vise
De iubitul meu deschise…