Radu Adrian Gelu - Aşteptarea-i nisip

Aşteptarea-i nisip uscat fără de ploaie,
dogorind fierbinte-n a dorului flamă
însă n-a crăpat stratul de minciună,
în care plecând m-ai lăsat...

Nici nu s-a sfărâmat încă acel petec
firav conturat-n adevăr contorsionat,
parcă agonisit-n suflet ca un păcat,
ca o iluzie-n fum paralizat...

Zadarnică aşteptare purtată-n amăgire,
a crede imposibila revenire-n videcare,
când totul pare a fi predestinat-n iubire,
a continua visul, e utopie...

28 martie 2012 la 17:04 

 

Radu Adrian Gelu - Fluturi-n cerneală

Tot cerând timpului socoteală
pe firul de aşteptare... călător,
iubirii a nu-i mai rămâne dator,
fluturi muiat-am în cerneală...

În dorinţă a părăsi lumea tristă,
unde hoinăream ca un proscris,
păşit-am cu gândul vis-n scris
în Paradis, cu toate că nu există...

Respirând visele ce nu adorm,
în lacrimă rog neputinţa sorţii
în picur din peniţă-n taina nopţii,
doar-n speranţă să-o transform...

Fie şi iluzie acea privire de zână
ce-şi deschise cărarea de muză,
dorului de iubire fiindu-i călăuză
peniţei-n chemarea la fântână...

 

Irina Nedelciu - Valsul infrant

Dunărea Albastră, frumosul vals
Mă-ncântă ca un bun rămas
Plutesc, sunt ruptă de astă lume
Spre cerul bleu, cu-al tău nume.

Un nume drag şi adorat
Cu toate că m-ai abrogat,
Ţi l-am furat de pe Pământ
Să ţi-l slăvesc şi-n cerul sfânt.

Cu inima-mi dezlănţuită
În piruete stau pitită,
Cu ochii-nchişi şi surâzând
La chipul tău ce-l am în gând.

Suavul dor de a fi iubită
Îl sorb din buzele-ţi, vrăjită
Fiinţa-mi toată se furnică
Şi-o lacrimă din ochi îmi pică.

Cu gingăşie întristată,
Şterg lacrima din ochi picată
Şi ca-ntr-un număr de magie
Eu mă trezesc din nou pe glie.

În tristul camerei plângând
După-o iubire suspinând,
Cu valsul cel iubit înfrânt
De dorul greu ce-mi cântă-n gând.

Zavoianu Vali - Splendoare

Frumoasă precum fiicele de zei
Cu păr ca de mătase, abanos
Cu stele stralucind în ochii ei
Şi trup de flori de sus şi până jos.

Îngenuncheau toţi pomii din livezi
Să îi sărute gleznele cu flori
Şi îi cântau pe pajiştile verzi
Orchestre nevăzute de viori.

Iar soarele cel roşu în obraz
Invidios de-atâta frumuseţe
Îşi revărsa căldura de necaz
Înflăcărându-şi razele măreţe.

Şi trandafirii înfloreau râzând
Când palma ei de vânt îi mângâia
Se scutura caisul cel plăpând
Şi să o-mbrăţişeze o chema.

Prea galbeni fluturi voalul i-l purtau
Avea pe şolduri rochie de frunze
Îndrăgostiţi, cireşii o curtau
Cerşindu-i tandru mierea de pe buze.

Ştia că e frumoasă ca un vis
Se admira în reci oglinzi de apă
Seducătoare ca un paradis
Din care toate florile se-adapă.

Frumoasă precum fiicele de zei
Aşa se-arată astăzi primăvara
Cu stele stralucind în ochii ei
Zâmbind de dimineaţă până seara.

28.03.2012, Zavoianu Vali

Săndel Spînu - Petale de nufăr

Anca O Anca - vulturoaica vulturoaica

daca vulturoaica
o sa-ti ciuguleasca din orbita
noaptea,
capruiul
si inca vreo doua culori,
sa nu zici “nu”!

daca o sa-ti puna in orbitele
curate
doua oua de vulturoaica
si doi sori,
sa nu zici "nu"!

pentru ca in scurt timp
pana te pregatesti sa te nasti,
pana mori,
vulturoaica iti va zice
"ridica pleoapele!
ce vezi?
pui de vulturi
sau pui de sori?"
poti sa ii raspunzi orice
dar,
sa nu zici "nu"!
ca oricum n-ai nicio vina
ca in umbra vulturoaicei esti lumina

Zavoianu Vali - Captivi

Cât de imense închisori de ceară
Cu porţi de suferinţă nerostită
Ne lamentăm, ni-i soarta pedepsită
Atât de orbi nu ştim drumul afară.

Ne dăm sentinţe-n patima dreptăţii
Şi de neîndurat e libertatea
Ne luăm în braţe toată vanitatea
Justiţiari când vine ziua plăţii.

Strigăm din toţi rărunchii: Să plătească!
Suntem un trist complet de judecată
Şi-n carcera prea lungă şi prea lată
Dreptatea n-are cum să mai răzbească.

Cât de imense închisori de ceară
Din lumânări ce-au ars umanitatea
Atât de orbi ne căutăm dreptatea
Prin mii de nedreptăţi ce ne-nconjoară.

26.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - De vrei sa-ti fiu ...

De vrei să fiu a ta, iubite
Curtează-mă frumos, nu fără minte
Să pot simţi iubirea ta,
Adânc în inimă, să-mi stea.

Să-şi facă loc eternitatea
Să-mprăştie ea, cu dreptatea
Tot ce-a fost trist şi amăgire,
Să nu se-atingă iar de mine.

Vreau să îmi cânţi şoptind duios
Iubirea ta, eu să te cos,
Ca o emblemă pe-al meu suflet
Să îmi rămâi etern şi-n cuget.

Vreau să-mi trăiesc frumosul basm,
Unde iubirile nu pasc
Pe alte câmpuri mai stilate
Pictate-n flori mai colorate.

Iubeşte-mă şoptind curat
Fără vreun gând la acel pat
Fă-mă să cred că fără mine
În astă lume nu ţi-e bine.

Când mă săruţi cu-a ta iubire
Să-mi zbuciume tot pulsu-n vine
Să pot vedea în faţa mea
Lumina ta precum o stea.

Fară minciună-n şoapte line
Vei câştiga tot ce-i în mine
Tu doar gândeşte foarte bine
De vrei să plec la drum cu tine.

Zavoianu Vali - Ne dor tăcerile, ne dor

Ne dor tăcerile, ne dor
Şi amintirile ne mor
Nu ştim să plângem lipsa lor
Şi-n vidul cel ameţitor
Mai încercăm un ultim zbor
Cu gândul veşted, incolor
Mai scriem "ieri" întâmplător
Căci mâine nu ne e uşor
Ne trece timpul călător
Şi amintirile ne mor
Ne dor tăcerile, ne dor...

Zavoianu Vali - Iarna grea

In zare se vedea o mogaldeata
Tinand de hatul mult prea lung un cal
Abia se descurca mergand pe gheata
Si el, la fel ca bietul animal.

Il trimisese tata la padure
S-aduca ceva vreascuri pentru foc
Si ii daduse calul si-o secure
Dar nu-i daduse si putin noroc.

Era zapada mare si baiatul
Prea mic s-ajunga sus la crengi subtiri
Si cum sa se descurce cu taiatul
Cand vantul nu stia de potoliri.

Si-atat de ger i se-mbiba in haina
Si-atat de mila ii era de cal
Ca i-a soptit prin vant copilu-n taina
Acasa hai, ca tremuri intr-un hal.

Si-acum faceau saracii cale-ntoarsa
Abia mergeau, alunecand mereu
Inca o zi va fi iar frig in casa
Si traiul le va fi la fel de greu.

Ma tulbur de imaginea cea trista
Si-i cer in soapta azi lui Dumnezeu
Sa dea un semn ca undeva exista
Si cei saraci sa n-o mai duca greu.

27.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Balul de adio

Ciocnim pahare de cristal
Într-un decor monumental
Se sparg ferestre-nspre apus
E ceru-ngenunchiat, supus

Şi norii grei sunt la pământ
Şi s-a stârnit amarnic vânt
Dar nu ne pasă nouă, nu
La bal suntem doar eu şi tu.

Sărbătorim ultima zi
Dintre a fi şi a nu fi
În vuiet surd, un ultim vals
Pe note care suna fals

Şi ne privim plini de regret
E terminat acest duet
Iar balul se încheie trist
Adio, dragul meu artist.

26.03.2012, Zavoianu Vali

Stelian Maria - Norul

Eu m-am trezit ca-s norul de dis de dimineata
Si ca pluteam sub ceruri impins de-o adiere,
Era asa de bine si eram plin de viata
Si numaram sub mine toti stupii cei cu miere.

Ce drag mi-era taranul cu coasa lui cea veche
Si ce mai cor de broaste se balacea in soare,
Vedeam padurea sfanta, un pic intr-o ureche,
Gustand din roua dulce in sfanta desfatare.

Dar din senin se puse cumplit vantul sa bata,
Sa ma arunce-n graba spre alte zari senine,
Dar m-am trezit din marea si neguroasa pata
Si ma adun din picuri iubito, langa tine.

Stelian Maria
2012.03.26
ora 21.40 (Suedia)

Irina Nedelciu - Noptile iubirii

Irina Nedelciu - Aventura

Şi cum spuneam ulterior,
Sunt amintiri care nu dor.
Ţi-aduc doar o melancolie
Şi-un zâmbet cald pe faţa vie.

Aşa se-ntâmplă iar cu mine,
Văd iar trecutul prin coline
Unde-mi juca ea, amintirea
Cântând la focu-aprins, cu uimirea.

Aveam vreo zece anişori
În vizită la verişori,
Într-un sătuc uitat de lume
Cu dealuri şi coline-n dune.

Puneam la cale-o nebunie
Să căutam mure prin glie,
Aveam un plan elaborat
Trasat în pix, în scris codat.

Eram tare vijelioasă,
Frumoasa şefă, cea fiţoasă
Venită de prin Bucureşti
Cu aere tovărăşeşti.

Dictam în stânga şi în dreapta
De mă durea mâna, săraca.
Copiii toţi stăteau holbaţi
Privind stând drepţi, erau soldaţi.

Băieţii tare-nfierbântaţi
Priveau în ochii mei turbaţi.
Un gest dacă facem la unul
Ceilalţi erau loviţi cu tunul.

Ce îmi plăcea să îi agit !
Că de, eu îmi doream gagic.
Dar nu să fie oarecare
Ci un viteaz nevoie mare.

Dar staţi aşa c-am deviat
De la poveste şi cântat.
Şi cum spuneam, puneam la punct
Tot ce aveam prin al meu gând.

Şi iaca !... ne veni momentul
Să ne pornim la drum cu-ncetul
Cântând voioşi, săltând zbengoşi
Privind la melcii somnoroşi.

Eram cu toţii-n plin elan
Tufişul să-l găsim pe deal,
Când tunetul ne da de ştire
Că e stăpânul din coline.

Dar ce folos, nu ne păsa
Călcam tot pe cărarea grea.
Eram ajunşi cam la jumate
Într-o livada de pruni ,frate !

Ce fericire era pe noi !
Viteji ne cocoţam, vioi
Mâncam la prune-n nebunie,
Când s-a pornit o vijelie.

Cu fulgere şi stropi de ploaie
Trosnite-n tunete greoaie.
Şi nu vă spun cu ce viteză
Am coborât din prun, în freză.

Atunci nu am simţit nimic,
Cucuiul îmi era chiar mic.
Doar frica avea stăpînire,
Pe trupul meu şi pe simţire.

Cu-n fluierat de băieţoi
I-am adunat pe toţi un-doi
Şi într-un cor organizat
În ţipete ne-am aruncat.

Fugeam alunecând la vale
Cu tunetele în spinare
Şi când dadea şi-un fulgerat
Un ţipăt se-auzea turbat.

Eram ca nişte curci plouate
Înnoroite şi speriate,
Gonite de răbojul apei
Sub streaşina unei polatre.

Într-un final am răzbătut.
Călcam în sat, eram năuci.
Priveam speriaţi pe la uluci
Să nu ne vază niscai cuci.

Că de, mândria şifonată
Ne îmbraca, cântând şocată
De cel noroc ce-a dat pe ea
În ziua aceea... Ce belea !

Aceasta ne-a fost aventura,
Cu noroieli şi-nţepătura
În eul nostru supărat
Că l-am trimis la măturat.

.

Irina Nedelciu - Nunta

Din nou îmi vine-o amintire
Ce-mi gâdilă nouă simţire
Mă văd din nou o copiliţă
Ce chiuia pe cea uliţă
Cu ceata mare de copii
Alai al nunţii, mii şi mii.

Mergeam precum regina-n frunte
Cu mirele pictat de dude
Avea pe cap o pălărie
Furată, de la nea Ilie.
Şi ochelari, găsiţi prin vie.
Era o-ntreagă nebunie !

Costumul îi era pipit
Cu pantaloni puşi la dospit,
Cu două petice la spate
De te uitai chiorâş , măi frate!
Şi ca să fie un întreg,
O haină zdrenţuită-n trend.

Dar staţi aşa, că nu e tot !
Picioarele-i erau un glod
În crustă groasă aşezată,
Să nu îi cadă dintr-o dată.
Luceau în soare ca oglinda
De îţi lua ochii, precum sticla.

De mine nu am spus deloc,
Cât de frumoasă eram.Foc !
Eram la fel de colorată,
De dude şi de nuci pictată.
În plete frunze de la poartă
Prinse de fete în agrafă.

Ca rochie furasem ţolul
Că prea-mi ducea demult el dorul,
Îmi era haina ce-o purtam
În curte, când mă tot jucam.
Ca acesoriu, o curea,
Şparlită de la mama mea.

În picioruşe nişte troace
Găsite-n curte, prin pietroace,
Erau cam grele, n-are a face!
Le târâiam, pocneam din toace,
Trosneam tot glodul din uliţă
Ca iapa lui nenea Gheorghiţă.

Sclipea tot verdele în ochi
Ca de iubire şi deochi
Şi când pe mire sărutam
Buzele tare ţuguiam.
Iar el săracul se făcea
Precum e racul, roş’,sadea.

Cam asta era nunta toată
Ce a urmat,spun altădată
Dar nu gândiţi că a fost de bine
Pedeapsa vine şi iar vine.
Acum zâmbesc şi dau a râde
Dar vai de mine, gâde, gâde.

25 martie 2012 la 15:15 

Radu Adrian Gelu - Răsfoind înlănţuite cuvinte

Sărut-n degete aste pagini răsfoite,
tot recitându-mi versurile mute,
degetele-mi frâng-n lanţ de cuvinte,
strecurate-n a amintirilor veşminte...

Răsuflarea tăiată, privirea-ngheţată,
înlănţuie zalele-n o amăgire forţată,
presând pe buze lacrimile scăldate,
în vise meteorice-n versuri aliniate...

Şi uit-n teancul de pagini lacrimile,
scrijelite-n cerneala cea de patimi,
îmi strivesc-n pumn peniţa tocită
în confruntarea gândurilor insolită...

În ţipătul surd de iubire tot sărut,
magia-n cerneală de vis întreţinut,
ce-mi înjunghie speranţele deşarte,
căci fericirea-i vrăjită prea departe...

25 martie 2012 la 10:39 

Radu Adrian Gelu - Păşind cu ochii-n nisip

Ochi-mi trişti desfac de nisip plajă,
scăldată-n valuri a lacrimilor mare,
durerea amintirii cu palmele goale,
o modelez-n castel de iluzii-n vrajă...

Aşteptând ca ea durerea să dispară,
zi de zi cu obrazu-mi înotând-n mare,
ridic castel-ntr-un descânt spre zare,
cu speranţă vie deşi-i amăgire amară...

Algele le schimb-n panglici de mătase,
legând al insomniilor corali-n şirag,
vrăjind cuprinsul albastru cu-n toiag,
în lungul urmelor cele nenorocoase...

Din marea de aşteptări doar diforme,
smuls-am cristale din scoicile ciobite,
printre corali de valuri-n destin lovite,
aşteptând clipa sosirii iubirii zeiforme...

Irina Nedelciu - Primăvara speranţei

Corina Nica - Daca ...

Bate vânt de primăveri
Peste timpuri, peste noi
Astăzi chiar mai mult ca ieri
Este bine să fim doi.

Mă atragi în jocul tău,
Mă tot cauți, tu, iubire
Vorba ta și-al ei ecou
Are gust de amăgire.

N-am să-ți tulbur eu speranța
Nici prea multe nu-ți promit
Dar ne-nseninează viața
Tot ce simți și tot ce simt.

Uneori crezi că e teatru
Cum te chem și cum te uit
Alteori e cum ai vrea tu
Să te-alint, să te sărut.

Dar tristeți mă mai apasă
Și nu pot mereu zâmbi
Poate viața e frumoasă
Dacă noi doi ne-am iubi...

(Corina, 26.03.2012)

Zavoianu Vali - Descantec

M-am strecurat azi noapte ca o ploaie
Plutind pana la tine in odaie
Si ti-am plouat pe buze si in gand
Sa stii ca te astept sa vii curand.

Pe frunte te-am stropit cu busuioc
Sa am si eu farama de noroc
Sa ma desfat cu mangaierea ta
Poate ca maine, sau macar candva.

Si ti-am soptit descantec de iubit
Ce numai sufletul l-a auzit
Te ploua dorul meu cu un sarut
Nici nu te am si parca te-am avut.

M-am strecurat azi noapte-n visul tau
Ploua afara si plouam si eu
Zambeam in picuri calzi pe fruntea ta
Nici nu te am si parca te-as avea.

24.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Poetul si cuvantul

Cuvinte îmbrăcate
În rime pastelate
Cuvinte în durere
Ascunse în vreo vrere
Cuvinte în iubire
Tot năzuind la bine
Cuvinte adăugate
Ce nu le dăm la spate.
Iar El...este Poetul
Le cântă în sonetul
Din astă zi măreaţă
Să-l ridicăm din ceată.
Atunci când este trist
Iubirea-i pe-acatist.
Atunci cand el iubeşte
Cuvântul îl orbeşte.
Iar când îi plânge somnul
Îşi ia condeiul, domnul
Şi pune pe papir
Cuvântul din clondir.
Şi câte aş mai spune !
Cuvântu-şi lasă urme
Din zi în zi mai mult
Pe drumul cel mai scurt.
Aşa e fericire
Citim, ne este bine.
Poetul ne iubeşte.
Poetul ne trosneşte.
Depinde doar de noi
Ce comentăm prin foi.
Şi ca un bun final
Cuvântul cântă-n ziar
În odă săltăreaţă
Sau în prohod în ceată.
Poetul doar ne-nvaţă !

24 martie 2012 la 16:26 

Irina Nedelciu - Te vreau ...

Iubitule, în astă seară,
Vreau să îţi cânt ca o vioară,
Te du şi pregăteşte locul
Eu merg să mă-nţolesc ca focul.

Aprinde-n casă şemineul,
Lumina stinge-ncetişor,
Bagă-n fundal suav, tangoul
Şi-aşteaptă-mă cu-n simplu dor.

Când am să vin, ca o felină,
Mă voi întinde pe covor
Şi-n fraga buzelor, în vină,
Îţi voi transmite un fior.

Cu muşcături înfierbântate
Pe trupul tău am să cobor,
Să gust din pieptul tău, în şoapte
Şi în mirosul tău, să mor.

Să te întinzi cântând sonete
Şi-n freamăt lin să mă alinţi,
Să-mi dai şuviţele pe spate
Şi în sărut, tu să mă prinzi.

Să răscolim tot ce se poate,
În chinul dulce să mustim,
Scânteia s-o trezim din noapte
Într-un vulcan, ne contopim.

În răsuciri înfierbântate
Şi în dorinţi mult prea cântate,
Cu trupurile încleştate
Dansăm în tumult şi în şoapte.

Tangoul cântă în surdină
Noi tremurăm, tu eşti de vină !
În caldul trupului te pierd
Iubitule, te vreau sub pled !

Irina Nedelciu - Insiruiri

Ape revărsate, maluri dărâmate
Vise spulberate, toate-şi fac dreptate.
Ploi torenţiale, fulgere fugare
Tunete în zare, tobe, nu vioare.

Gânduri zbuciumate, sar ca apucate
Prin nervuri şocate de viteaza moarte.
Lacrimi şi suspine curg în navălire
Noaptea-mi dă sărutul, emblemând pământul.

Neguri fluturânde, ielele-s flămânde
Cer tributul lor, altfel am să mor.
Labirint de iţe, spulberă dorinţe
Aruncate-n nor, îmi şoptesc că dor.

Totu-ncetineşte, totul se măreşte,
Noaptea mă-nveleşte, tristul mă vrăjeşte...

Zavoianu Vali - Încă o reprezentaţie

S-a-ntunecat. Eşti numai tu cu tine
S-a tras cortina şi-au plecat din nou
Actorii care joac-atât de bine
Reprezentaţii fără de ecou.

Pe scenă a rămas butaforia
E goală sala, nici un spectator
Azi ai jucat în tragi-comedia
La teatrul unde eşti un biet actor.

S-a învechit afişul la intrare
Ce-ţi pasă, eşti în rolul principal
Dar leafa-i mică şi programul mare
Şi textul tău e-atâta de banal.

Întârzii câte-o oră cu machiajul
Să pari mai tânăr şi să minţi frumos
De amintiri ţi-e încărcat bagajul
C-abia mai poţi să-l mai ridici de jos.

Şi-abia aşteaptă tinere talente
Să-ţi termini cariera şi să pleci
Laşi în culise vise, sentimente
Ţi-e teamă de cortinele prea reci.

S-a-ntunecat, eşti numai tu cu tine
S-a tras cortina, te simţi obosit
Te-ntrebi de comedie: Cât mai ţine?
Şi cum arată scena de sfârşit?

22.03.2012, Zavoianu Vali

Alexandra Manea - Dragoste rescrisă

Mi-ai strivit dragostea sub povara îngândurărilor tale,
iar apoi ai reînviat-o doar cu o privire
şi am găsit în ea dovada
ce-o aşteptam atât...

Mi-ai ucis iubirea cu oftatul tău,
dar a fost de-ajuns sărutul privirii tale
ca s-o trezească din somnul nemuririi
ce mă-ngrozea...

Mi-ai mototolit iubirea ca pe-o scrisoare necitită
şi-ai aruncat-o în coşul uitării,
numai ca să o poţi rescrie apoi
cu versul sufletului tău
pe care-l rosteam în gând...

Mi-ai şters iubirea din minte şi inimă,
numai ca să o poţi recompune apoi
cu mii de strune plânse de vioară
şi clape tandre de pian,
pe care le-auzeam în vis...

Mi-ai ascuns dragostea sub umbra unui tei,
iar apoi ai sădit-o în pământul roditor
al sufletului tău,
unde s-a transformat într-o grădină
ruptă dintr-un colţ de rai....

Mi-ai furat dragostea ce-mi inunda fiinţa,
iar apoi ai stors din norii gândurilor tale
lacrimile emoţiilor şi dorinţelor
pe care le-am avut în altă viaţă,
demult uitată...

Mi-ai descompus până la ultima fărâmă fiinţa mea de-ndrăgostită,
iar apoi m-ai desenat cu pasiunea neştiută
a dorurilor şi iubirii tale
şi am simţit că trăiesc acum
pentru prima dată...

CAM – 23.03.2012

Irina Nedelciu - In mana groazei

Călcam mult prea tăcută, pe drumul cu pavele,
Şopteam, eram năucă de gândurile mele,
Priveam la stropii nopţii căzând prin rămurele
Şi-n frigurile morţii, strângeam hainele grele

Eram în prăbuşire, tu, nu erai cu mine,
Cerşeam în gândul meu ca spijin, braţul tău,
Dar din nefericire, nu îţi păsa, ştiu bine
În mândrul vis al tău, eu loc aveam în hău.

Ca o perdea de ceaţă aveam pe ochi şi-n faţă
În cuget şi-n simţire, gândindu-mă la tine
Îmi aruncase groaza o viaţă fară şansă,
Nici drept la o iubire,nici muguri, înflorire...

Aveam doar drept la moarte, în chin, bolind în şoapte,
În zile adunate, în luni, în ani , sau poate...
Iar ca o alintare, îmbălsămări mai rare
În pături tot nocive... riscând ca în coride.

În amalgam de gânduri cerşeam de zor răspunsuri
Ce drum sau ce cărare să-apuc în astă zare,
Ce plante neştiute m-ar vindeca mai iute,
Ce locuri neumbrite m-ar mângâia în minte.

Tăcerea suferindă mă îmbrăca himeric,
Hlizind mai fantomatic la câte un copac,
Cântându-şi biruinţa , stârpindu-mi stăruinţa
De a-mi regăsi speranţa în leacuri sau vreun fleac.

Aşa m-a prins iar noaptea, cu gândurile mele,
Pe drumul cu pavele, privind la rămurele,
Cu faţa ceruită , în şoapte bâiguită,
În vise amorţită... şi-atât de obosită !...

Zavoianu Vali - Prea târziu

De nicăieri venise şi-abătut
Păşea greoi pe cioburi de tăcere
Părea desprins din umbre de trecut
Sau din tablouri negre de durere.

Ajuns în faţa porţii celei şui
Cu palme asprite scoase cuiul bont
Intră oftând în curtea nimănui
Ca un lăsat la vatră de pe front.

Privea în jur pustiul ce-a rămas
Simţea adânc în piept o apăsare
Ferestrele-mpietrite n-aveau glas
Să-i spună c-a venit la-nmormântare.

Un singur înger flutura gingaş
Aripile-i de ceară peste doliu
Pe masă era numai un răvaş
Şi moartea cuibărită-ntr-un fotoliu.

Cu ochi înceţoşaţi de rouă grea
Citi răvaşul cel rămas pe masă
„Băiatul meu eu mor şi-atât aş vrea
Să te întorci, să te mai văd acasă.”

Plecase mama. Nu l-a aşteptat
Şi n-o să-l mai aştepte niciodată
Azi rolul de copil s-a terminat
Cortina cade peste piesa toată.

Un clopot bate-a gol şi a sfârşit
Adio mamă, înger din icoană
Azi fiul tău acasă a venit
Să-şi lase dorul scris pe o coroană.

21.03.2012, Zavoianu Vali

Alexandra Manea - Cioburi de suflet

Mi-e sufletul o strună ruptă de arcuş,
Căci poartă-n el atât de grea povară,
I-am răscolit până şi ultimul culcuş
Tot frământându-mi gândurile iar şi iară.

L-am sfâşiat în mii de cioburi ascuţite
Ale iubrilor şi amintirilor apuse
Şi am rostit atât de multe vorbe negândite,
Gustând amarul năzuirilor răpuse.

Secundele prea lungi s-au dezmembrat în ore,
Iar ceasurile s-au topit în zile, luni
Şi tot incearcă în zadar să mă implore
Să cred că toate-au fost simple minciuni.

Topesc în azi pe ieri, sperând către alt mâine,
Dar doare mult prea mult să mai visez
Că pot să modelez măcar pe răspoimâine
Şi că alt drum pot să aleg să-mbrăţişez.

Cercat-am să aşez pe şevalet o nouă pânză,
Dar pensula prin plasa-i de păianjen trece
Şi-mi tremură speranţa ca o frunză,
Bătută de un vânt prea trist şi rece.

Aş vrea să-nvăţ din nou să mai visez,
Să pot privi cu pleoapele închise,
O altă lume să încerc să colorez,
În care să nu moară iubirile promise.

Cioburi de suflet ai strâns în palma ta
Şi le-ai lipit cu raza soarelui de mai,
Ştiai că nu mai am nimic să îţi pot da,
Dar ai decis măcar puţin alături să imi stai.

CAM – 22.03.2012

Corina Nica - Unui încrâncenat

Pe mulţi i-ai supărat, te-ai folosit de toţi
Prieteni nu mai ai, te-ai trezit singur
Te-ai arătat umil dar ai fost hoţ
Şi-au mai trecut destule anotimpuri.

Visezi s-ajungi ceva dar nu mai poţi
De disperare dai cumplit din coate
Şi strigi în gura mare şi-arăţi colţi
Şi nu te laşi, cuţite-mplânţi în spate.

Dar s-or trezi şi te-or împresura
Din mii de părţi aceia ce te iartă
De-au fost prea buni, cândva te-or înjura
Că le-a ajuns la os atâta ceartă.

Şi la ce bun? Tu oare nu gândeşti
Că din nimicnicie vine omul
Şi că nimica n-ai să preţuieşti
Când ceasul ultim te-o chema la Domnul.

Alergi în van şi calci pe toţi şi toate
Dărâmi şi strici în cale tot ce vezi
Şi nu mai ştii ce-i aia bunătate
Şi nici în umbra ta nu poţi să crezi.

Încearcă iute de te domoleşte
Cere-ţi iertare cât ai încă timp
Şi de pe drumul strâmb acum te-opreşte
Că sufletul nu e de dat la schimb!

(Corina Nica, 22 martie 2012)

Epigonul Rastalmacit - Dar ochii tai

Dar ochii tăi ? Albaştri, verzi, negri sau căprii
Zălog a nu se-ştie ce mute mărturii.
Câte stihii senine adânc se zbuciumară,
Ca să-ţi răsară limpezi icoanele de-afară?
Ce gând, în ce cuvinte, s-a-nvrednicit a spune
Cum s-a ivit din sânge uimita lor minune?
Prin ce minuni ciudate şi zamisliri încete
S-a săvârşit în sâmburi asemenea scumpete?
În pleoape, ca petala de floare de gutui,
E un zmarald şi nu e, e un safir şi nu-i.
E bâlbâirea noastră în stare să mai ştie
Ce amintiri de noapte, rămase din Tărie,
Căzând pe-o dâră lungă, de aur, dintre stele,
S-au închegat la tine în două peruzele,
Domniţă-al cărei zâmbet mă tulbură şi-ngheaţă?
Îţi pâlpâie-n privire şi-un vânăt fir de ceaţă.
E depărtare multă la zmalţul ei cu ape,
Deşi ţi-e frumuseţea de salcie aproape.
Ascultă, ce nu-mi poate închipuirea crede
E ca bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi ? Pricepi ? Să poată vedea un mădular?
Atunci, nu-i vorba numai de trupuri, ci de har,
De o văpaie alta, de-o voie, de-o dogoare,
Ce vine şi se duce, făclie călătoare.
De ce a plâns zmaraldul la şoapta în andante
A scripcii, două lacrimi în două diamante?
Pricepe. Nu ştiu dacă, prostită de cuvinte,
Mai are lucrul ăsta loc să ne-ncapă-n minte.

Petre Violetta - Coşmar în noaptea darurilor

Şi cine să mă vadă pe mine răscolind,
Printre ascete umbre ascunse în vecie
Pecetea neputinţei dintr-un astral colind?
Îngerii orbi îngână blestem şi nebunie...

Mă ninge-acum durerea în stele violet,
Au putrezit speranţe pe ţărmul meu pustiu
Şi fulgii mă dansează în paşi de menuet,
Dar crinolina-i ruptă, unde să fug, nu ştiu.

M-ai invitat, tăcere, în viaţa ta din umbră;
Mi-era atât de bine pe umărul tău gol!
Privirea ţi-este rece, înlănţuirea sumbră
Şi-mbrăţişarea morţii îmi dă acum ocol...

Te voi goni spre stele acolo unde pleci
De fiecare dată când viaţa strângi în pumni,
Cu florile de colţ şi pietrele petreci,
Senzaţii tari şi umbre în irişi tu aduni...

M-ai învăţat cu zborul la răsărit, în zori
Azi am primit căderea-n abisuri neştiute,
De voi găsi acolo uitare şi chemări,
Voi învăţa să cânt,dansând printre volute.

Într-un coşmar pe care, azi mi l-ai dăruit
Într-un pocal de basm în care ai uitat
Că lacrimi nu se pun, nici dorul chinuit
Nu-ncape-n cercu-nscris în ură şi păcat..

Alexandra Manea - Doar un cuvânt

Am o mie de stări şi un haos în gând,
Răsturnată mi-e lumea dintr-un singur cuvânt.
Aripi albe de îngeri mi se zbat într-o tâmplă
Şi nu ştiu ce să cred! Oare ce se întâmplă?
Freamăt dulce de vis se strecoară sub pleoape
Şi opresc un surâs, căci mă tem să nu-mi scape.
Îmi inundă fiinţa roiuri albe de stele,
Furişându-se-n suflet şi-mi agaţă în ele
Gânduri ce nu cutează să se nască-n cuvânt,
Tot plimbându-se-n minte, ca purtate de vânt...
Doar un verb e de-ajuns să-ncolţească speranţa
Ce-ndrăzneşte prea mult, dar îi iert cutezanţa.
Soare blând îmi zâmbeşte şi în suflet, şi-afară,
Şi mă bucur nespus că e iar primăvară
Aninată-n silaba unui singur cuvânt...

CAM – 20.03.2012

Alexandra Manea - Fior de primăvară

Te-am aşteptat cuminte ca să vii, 
Dar fremătam de-atâta nerăbdare!
Prea multe zile mi-au părut pustii
Şi mă temeam întruna de trădare.

Dar într-o mohorâtă joi ai apărut,
Te-ai strecurat discret pe strada mea
Şi-ai dezmierdat grădina cu-n sărut,
Era-nsetată şi tot ramul o durea.

Ai mângâiat cu raza ta senină
Boboci de floare ascunşi pe ramul gol
Şi-ai îndemnat să iasă la lumină
O buburuză şi trei păsări lunecând în stol.

Cu lacrimile unui nor zburdalnic
I-ai dat pământului prea trist să bea
Şi-ai potolit bătaia vântului năvalnic.
Nici nu ştia cât adierea blândă îi lipsea!

Petale colorate scot capul cu mirare
Din pătura jilavă şi caldă de pământ,
Sunt tare somnoroase, trezite din visare
Şi-mbracă-n mare grabă frumosul lor veşmânt.

E-atât de verde strada şi-atât de animată
Şi aerul e dulce şi-atât de parfumat!
Atingerea-ţi uşoară şi-atât de delicată
O face să zâmbească întruna alintat.

Mi-e colorată faţa cu roşu ca de mac,
Îmi murmură surâsul cu-atâta uşurinţă,
Mi-ai împletit cunună mici flori de liliac
Şi-ai poleit cu soare întreaga mea fiinţă.

CAM – 21.03.2012

Andreea Alexandra Coman - Un înger, un vis..

Am visat pe aripi de înger că am urcat
Spre ceruri înalte cu porţi pentru vise
Ce se deschid când mereu eşti îndurerat
Om trist, urci spre lumi întredeschise.

Şi aşteptam o poarta să-mi deschidă,
Să-şi facă loc al meu lăuntric vis
A întins a lui mână splendidă,
Îngerul ce-mi arată calea mai concis.

Un câmp de flori îmi era viaţa întreagă
Şi îngerii se-nchinau în faţa ei,
Eu, un copil nevinovat, făr` de seamă
Ce nu ştiam cum pot fi norii atat de grei.

Am plecat obrazul în faţa lor
Şi m-au atins cu maini de catifea,
M-au îndrumat să spun oamenilor
Că un vis se împlineşte când crezi în puterea ta.

(Andreea Coman- 21 Martie 2012)

Alexandra Manea - Prea târziu

Se rupe sufletu-n fâşii,
Se sparge-n mii de cioburi colorate,
Împrăştiate-n colţurile toate,
Te tot aşteaptă... Tu de ce nu vii?

Se strânge inima în ghem
De tresărire, dor, emoţii,
Suspină anii mei cu toţii,
Căci trec şi n-am cum să-i mai chem.

Se-adună roua lacrimii încet
În sufletul făcut căuş,
A fost cândva senin şi jucăuş,
Dar astăzi îl umbreşte un regret.

Se-apleacă dorul meu aproape de pământ,
S-a prăbuşit din culmea unui vis
Şi cu tristeţe-n suflet am decis
Să anulez trecutul legământ.

Se risipeşte dragostea în vânt,
Doar o cutie goală, aruncată...
Finalul n-o să-l aflu niciodată,
Chiar de aş da tot ce pe lume am mai sfânt.

Se pierde dorul meu în aer ca un fum,
Tristeţea iar coboară ca o ceaţă
Şi am visat că m-am trezit de dimineaţă
Şi nu se transformase totu-n scrum.

Aleargă visurile-n cele patru zări,
Nu mai au rost pe lumea asta rece,
Speranţa mea şi ea ca valul trece,
Pierdută pe-ale inimii cărări.

Mi-e sufletul năuc de aşteptarea ta
Şi-i pustiit ca după o furtună...
Opreşte-ţi scuza, nu e oportună!
S-a dus iubirea şi n-o mai poţi avea!

CAM – 21.03.2012

Irina Nedelciu - Replica

M-acuzi duios cu oboseala,
Dar cum ne vine socoteala !?
Când te-am iubit în tinereţe
Şi mă purtam, şoptind blândeţe,
Tu îmi dadeai numai bineţe
Şi îmi faceai doar feţe, feţe.

Aşa trecut-au ani întregi
Cu aşteptări şi nopţi tot reci,
Cu zile triste şi tăcute
Cu vise năruite-n cute
Ce s-au săpat cu nonşalanţă
În anii grei de stat în transă.

Pretinzi acum cu vorbe triste
Că m-am trezit, c-am alte vise
E Primăvară, dragul meu !
Să sufăr nu mai vreau mereu,
Vreau să-mi trăiesc marea iubire
Nu verdele din amăgire.

Îmi vreau în ochi toată sclipirea
Şi-n inimă toată simţirea
Iubirea să mă căptuşescă,
În şoapte dulci să mă vrăjească
Ca sufletul să-mi scânteieze
Şi de minciuni să nu-i mai pese.

20 martie 2012 la 16:17 

Radio 21 Grame by Walter Dionisie

Walter Dionisie

Buna dimineata, cu
http://21grame.caster.fm/
Pentru ♥ ta!
Va rog frumos, prieteni, cand intrati pe http://21grame.caster.fm/ , dati un click pe inimioara din dreapta sus, semn ca va place postul...Este nevoie de multe ''like''-uri de acest gen pentru a upgrada postul!
Astazi avem un playlist in....blugi...;)
Va multumesc!

Irina Nedelciu - Primavara sperantei

Adie vântul a mirare
Printre copacii daţi în floare
De primăvara, zâmbitoare
Ce-mi scutură numai petale.

Mi-aruncă ea în desfătare
Mantaua-i verde, pe hotare,
Cu lăcrămioare în pictare
Şi năsturaşi, ochi de fecioare.

Narcisele-mi stau parfumate
Cu capul aplecat în parte,
Îmi cântă dorurile toate
Înmiresmând tot ce se poate.

Nici liliacul nu-i departe,
Plesneşte-n muguri să desfate,
Privirile-mi mult prea-ntristate
De frigul iernii zbuciumate.

Iar iasomia, mândra lui,
În fugă vine din hai hui
Să se îmbrace-n verde toată
Să-mi cânte dragostea la poartă.

Nici panseluţele nu-mi stau pe tuşă
Tot colorează pe la uşă
Într-o culoare mai vioaie
Să-mi scoată griul din odaie.

Stau fermecată de ce văd
Cu Soarele sclipind în bord
Tovarăş mi-e de drumeţie
Mă încălzeşte pe sub ie.

Îmi dă speranţă la mai bine
Când îmi aruncă o privire
Iar când o rază mă îmbracă
Sărutul eu îl simt îndată.

Ce primăvară minunată
Îmi este-n anul asta dragă ,
Mă potcoveşte doar cu verde
În suflet, inima îl vede.

Irina Nedelciu‎ - Focul iubirii

Zavoianu Vali - Nostalgie de primavara

Copii nebuni, cu pletele albastre
ma sarutai flori de cires ningeau
goneau prin iarba rasetele noastre
si printre flori de busuioc goneau.

zburau fiori amestecati cu fluturi
si cerul ne zambea in curcubeu
din pajisti faceam crude asternuturi
si eram noi, nu eram tu si eu...

ma alintai cu nume de poveste
si m-adunai la piept ca pe-un copil
si asteptam sa vina noaptea peste
dorinta noastra ca un vodevil.

si greieri mici isi acordau chitara
cand tu trageai de luna pana jos
s-o faci un leagan sa dai primavara
sa ma auzi razand asa frumos.

copii nebuni, cu pletele albastre
doar noi si primavara existam
mai rade amintirea scrisa-n astre
si-n nopti senine o zaresc pe geam.

20.03.2012, Zavoianu Vali

Andreea Alexandra Coman - Primăvară, dulce cânt!

Primăvară, dulce cânt
Prin livezi auzi adieri de vânt,
Păsări în stoluri ciripesc
Primăvară, te iubesc!

Soarele din nou răsare,
Izvorul lin coboară-n vale,
Flori cu miile-nfloresc
Primăvară, te iubesc!

Miros de muguri înfloriţi,
Copii pe-afară fericiţi
Ţipă, urlă, gânguresc
Primăvară, te iubesc!

Primăvară, dulce cânt
Ai venit la mine-n gând
Te-am aşteptat căci îmi doresc
Primăvară, din nou să te iubesc!

(Andreea Coman- 20 Martie 2012)

Radu Adrian Gelu - Frăţiorii...

Nu ştiu din care pricină, 
copil bălai sta el stingher
undeva într-o grădină,
şi rugător privea la cer...

Lumină, fii a mea surioară
să te am numai eu pe tine,
ca împreună până-n seară,
să ne jucăm, cât ne vine...

Din altă neştiută pricină,
copilă cu lung păr de aur,
într-o altă întinsă grădină,
se ruga la al cerului faur...

Soare, vrei tu a-mi fi frate,
joaca a-mi ţine-n voioşie,
până-n seară să am parte
de companie-n ghiduşie...

Dar ceru-i cer, iarba-i iarbă,
trece clipa, ora, nu se teme,
copii de fraţi se tot întreabă,
şi timpul se scurge pesemne...

Tainic, un moş pe nume Ene,
le împleti-n vise a lor dorinţă,
făcând una grădina sub gene,
frate şi soră-n aceeaşi năzuinţă...

Ce veselie din zori-n chindie,
măzgălindu-se cu tortul dulce,
după ceaiul împărţit-n veselie,
fac căsuţă-n copac să se culce...

Doar zâmbete-n zglobie alergare,
doi îngeraşi bălai străbat grădina,
cu flori adunate să le fie aripioare,
fericiţi că s-au găsit Alin şi Alina...

Radu Adrian Gelu - Răsfoiri în amintiri...

Deschid-n mângâiere ca sărut 
Cu degetele tremurânde, mut,
Pagini-n caietul lipit de vreme,
Ameţindu-mi ochii-n însemne,
În saltul literelor-n vechi miros
Lovindu-se de timpul insidios...

Lacrimi mi se lipesc-n cerneală
Aşternută de o peniţă domoală,
Pe trup de pagină mai odinioară
Cu doruri ce gânduri mi-alergară,
Când în fiecare picătură scursă,
Timpul bătea ora fixă parcursă...

Respir ale îngerilor aripi sidefii,
Alint viselor trecute-n biografii,
Desferecând lanţuri de cuvinte,
Ce sărutau iubirea-n jurăminte,
Fragment cu fragment de poem,
Ridic amintirilor-n sonet, totem...

Radu Adrian Gelu - După o rază, căutare...

Păşind timid a iubirii oglindă,
căpruii tot cată să surprindă
măcar un spart colţ de rază,
a ţine speranţa încă trează...

O rază strecurată doar caut,
prin pânza-npletită, precaut
la iluziile oglindite-n labirint,
să-mi alinte privirea-n argint...

Mă-nsoţesc reflexe-n amintiri,
Tic-Tac-uri pierdute-n boltiri,
ascultând Big Bangul din mine,
Iubire aştern gând doar-n tine...

Parcă tot a căuta-i predestinat,
la amăgiri şi iluzii a fi eu abonat,
crezând-n imposibil mi-e calvarul,
luând din miere numai amarul...

Irina Nedelciu - Am obosit

Am obosit de-atâta aşteptare,
Mi-e sufletul flămând de a iubi,
De a simţi din nou înflăcărare
Şi a păşi suav, pe valurile vii.

Am obosit şi nu-ţi mai fac chemare,
Te las să cânţi, în lumea ta, cum ştii
Eu mă pornesc să-mi iau a mea cărare
Călcând pe crudul ierbii,nu-n pustii.

Vreau să privesc din nou la bolta mare
Fără de lacrimi chinuite de amor,
Să pot lăsa iar sufletul să-mi zboare
Spre constelaţii unde iubirile nu dor.

Vreau să-mi găsesc, de pot, marea iubire
Ca inima să-mi cânte-n zâmbet, rapsodii
Iar pulsul repezit să ma aline
Când dulcele sărut, pe fugă-l va strivi.

Am tot visat, la marea-ţi deşteptare
Am tot sperat, să-mi vezi iubirea într-o zi
Dar din păcate, tu n-ai alinare
Tu-ţi vezi doar amintirile pustii.

Te-ai logodit cu marea ta tristeţe
Priveşti doar faldurile-i cenuşii
Nu vezi de fel iubirea în ferestre
Şi nici căldura Soarelui în zi.

Am obosit, în chinul tău, iubite
Nu vreau, o ofilire-n prag de anotimp
Vreau de se poate.. numai fericire
Căci viaţa-mi cântă că-s în contratimp.

Irina Nedelciu - Renasterea

Am sufletul zdrobit de amăgire
Şi încă odată, tu, nu eşti lângă mine.
Doar liniştea tăcută mă-mpresoară,
De simt mai crunt,tot recele de afară.

Nelinişti negre-mi cântă şi mă-nchid
În ziduri dedublate, de granit
Mă zbat să ies din trăinicia lor,
Dar din păcate, nu am nici un spor.

Au scop concis, fără fisură
Să mă marcheze fără o custură,
Să-mi simt mai aprig fiecare gând
Să mă cutremur, până mă scufund.

Acolo, în adânc, în dansul eleganţei
Să-mi sfâşii în emoţii tot ce-i vis,
Să îmi golesc din minte abnegaţii
Şi să renasc precum o pasăre Pheonix.

Să mă înalţ apoi, cu-o nouă inocenţă
Cu un nou vis, palpabil,nu prescris
Cu-o nouă viaţă, fără toleranţă
Şi-o dragoste trăită, nu în scris.

Augustin Septimiu Ion - Viceversa

Strânge-mă la piept, iubire
Și sărută-mă profund,
În îmbrățișări febrile
Să ne pierdem aiurând...

Să-nvârtim timid clepsidra
Fanteziilor... de-alean,
Cerul, cu-al lui voal de stele
Să ne țină paravan.

Iz discret de stări promise
Undeva demult... cândva...
Lumânări de țel, aprinse
Pentru tot ce va urma.

Vreau să gust din agonie
Și din fructul... diafan.
Vis nebun, mă dărui ție
Într-un fel... nepământean!

Picură-mi pe trup tandrețe,
Mângâie-mă-n adieri,
Arată-mi imensitatea
Mult râvnitelor plăceri...

Hai...! Părtunde-mi în simțire,
Cotropește-ma ușor,
Dă-mi drogul de fericire
Și-apoi... lasă-mă să zbor!

Da...! Încarcă-mă de tine!
Porii toți s-au răzvrătit,
Feeria urlă-n mine
Și zvâcnesc necontenit!

Răscolește-n mine totul,
Strigă-mi mut că nu visez,
Injecteză-mi... antidotul...!
Ah...! Iubire...! Explodez...!

.......................................

Liniștea se scurge-n mine
Ca un vin ce mi-a plăcut
Și te-ntreb, roșind cuminte:
Vrei s-o luăm de la-nceput?

Ochi senini... Zâmbete fine...
Știi c-ai fost fără cusur...
Chiar te-a incitat, iubire,
Să joci rolul de mascul?! :)

Mirea Roxana Mihaela - Primăvara

…am uitat să precizez,
Când m-am plimbat prin pădure,
Am învăţat să dansez,
Printre fragi şi printre mure.

Două veveriţe-au spus,
Dacă vreau să îmi arate,
C-avem timp pân’ la apus,
Să dansăm pe săturate.

De îndată-am acceptat
Şi o scumpă veveriţă,
Repede m-a invitat,
Să dansez ca o domniţă.

Şi-a venit şi cealaltă
Şi-am făcut o horă mare,
Căci ne-am prins laolaltă
Pe muzici de aclamare!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 14.03.12)

Zavoianu Vali - Ultimul bilet

Azi am prins iubire, ultimul bilet
Se-nchidea ghişeul peste cinci minute
Era să pierd iarăşi trenul tău cochet
Şi să îmi rămână visele pierdute.

În tren bate vântul, câţiva călători
Şi în gara tristă sufletele biete
Vor să prindă trenul şi de-atâtea ori
E prea mare coada sau nu sunt bilete.

Am găsit vagonul şi am loc la geam
Las în urma gara, uşile-s închise
Mă simt norocoasă şi-n bagaje am
Dorul meu de tine si atatea vise.

Câte cozi imense tot am îndurat
Ca s-apuc să cumpar în sfârşit biletul
Vreau să simt iubire azi neapărat
Şi singurătăţii să-i schimb tabietul.

Care mai de care la iubirea lui
Gata, ne pornirăm către destinaţii
De trecut nu-i pasă astăzi nimănui
Sufletele urcă şi coboară-n staţii.

Eu cobor la prima, că demult aştept
Voi găsi iubirea dup-atâta umblet
Mă vei strânge-ndată dragul meu la piept
Trenul meu opreste azi la tine-n suflet.

14.03.2012, Zavoianu Vali

Stelian Maria - Primavara

E primavara, Doamne, si e asa de bine
Incat imi umplu pieptul cu aerul tau sfant
Incet printre petale se bucura albine
Pierdute-n dansul mierii si-al pacii pe pamant.

E primavara-n codru si lupii-si iarta prada,
De-atata frumusete stau vulturii in loc
E primavara Doamne si-ncepe iar parada
Cu muguri care cheama si soarele in joc,

E primavara mama, e iarasi primavara
Si tu te bucuri, stiu eu, acolo unde esti,
Eu impletesc spre tine un drum facut din ceara
Ca-n alta primavara sa vii sa ma gasesti,

Cat zumzet sfant de gaze si ce mai iarba noua,
Pe margini ghioceii isi canta de deochi
Si trec, copile, drumul parca-nnotand in roua
Aricii pusi pe sotii cu stele blande-n ochi,

De-atata frumusete sta cerul intr-o râna,
Si plec purtat de vant, si-alunecand pe sine
Cu primavara toata purtand-o intr-o mana
Alerg cu veste noua, iubito catre tine !

Stelian Maria
2012.03.13
ora 23.14 ora Suediei

Corina Nica - Tatălui meu

Mâinile muncite ți le-aș săruta
Le-aș uda cu lacrimi, ți-aș da viață
Te-aș îmbrățișa și ți-aș asculta
Fiecare vorbă și speranță.

N-am vrut să te pierd și nu te uit
Și mi-e dor nebun de tine, tată,
Ești prezent și-acum la mine-n gând
Și mi-e lacrima îndurerată.

Ar fi fost acum chiar ziua ta
Și-ai fi stat la masă cu nepoții
Gălăgia lor te-ar mângâia
Și ți-ar place să ne vezi cu toții.

Chiar și casa noastră ți-ar plăcea
Și-ai aduce mamei iar garoafe
Din bucate-alese ai gusta
Și-ai aduce vinuri în carafe.

Prieteni mulți acasă ar veni
Să-ți ureze toate cele bune
Tu te-ai bucura și-ai oferi
Tot ce-ai adunat pe-această lume.

Iau în brațe dragii mei copii
Aș fi vrut să pun pe masă tortul
7o de lumânări! Dar, știi?
Am pierdut cu tine, tată, totul.

Andreea Alexandra Coman - Măgura

Se-nalţă spre ceruri mândră şi voiasă
Cu brazi verzi, înalţi, cum adesea vezi,
Este Măgura noastră, o mamă inimoasă
Ce ne aduce-n case ghiocei plăpânzi.

Haina albă îşi desprinde de pe umerii ei mari
Scuturându-şi crengile, soare aşteaptă cu drag.
Încă tristă ea grăieşte...Soare apari
Să-mi încălzeşti florile, să-mi aduci primăvara-n prag.

O desparte de-acel soare, doar o pătură de nori...
Dar va veni ziua când, va zâmbi pentru oameni
Va zâmbi, căci ştie ea, ei veneau şi alteori
S-o petreacă, s-o străbată; va rămâne mereu asemeni.

(Andreea Coman; "Măgura" - 13 Mar 2012)

Petre Violetta - Mă doare, iar, cum seara...

Se-ntunecă speranţa şi moare câte-un pic;
Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic!
Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul
Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul...

Clipeşte lumânarea de-atâta ură-n noapte
Şi ruga mea se stinge şi pleacă mai departe.
Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină
Şi-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină...

Şi tremură pământul de-njurături, sudalme;
Cuvântul a murit şi cântecul mai doarme
Ce rânjet diabolic se naşte-n umbra hâdă!
Grimasele dansează şi-ncep, pe rând, să râdă...

Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi
Şi mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri;
Eu aş pleca din tine, te-aş părăsi şi mâine
Într-o poveste tristă, să fiu cu sare...pâine...

Irina Nedelciu - In freamat de iubire

Te caut iubite, prin noapte cuminte,
Prin somnul cel greu te strig mai mereu,
Îmi tremură geana de vântul ce-adie,
Îmi cântă vioara, mi-e struna făclie.

Îţi simt răsuflarea şi trupul îmi cântă,
Octava ce-mi scoate îmi fuge în luncă,
Adâncul îmi fierbe, ţesutu-mi furnică,
Cămaşa-mi e leoarcă, în ploaia ce pică.

În plânset de tremur mă pierd nimicită,
Când simt peste buze-mi dulceaţa dorită
O gust cu tandreţe, oftez cu fineţe,
Of, buzele tale-mi zâmbesc în fioare.

Durerea iubirii, adâncul trăirii
Îmi lasă doar urme, ca semn al pieirii.
În forfota vie mă pierd până-n glie
Şi-n tunetul nopţii o şoaptă mă-nvie.

Îmi bate-n răscoală tot pulsul din venă
Şi-n cazna-ţi măiastră căldura mi-e plasă,
Te iert cu o şoaptă, pierdută,pe-o pleoapă
Cu-n picur de rouă, în ochiul ce-ţi plouă.

În tandru sărut te prind în dans mut
Certând fulguit o buză doinind,
Ţi-e trupul flamând , îl simt tremurând,
Se zbate-n plăcere, şi-n murmur, mai cere.

În susur de ape, pierdutele şoapte
Ne cântă iubirea, cerşindu-şi trăirea
Chemând, ea menirea să strige-mplinirea,
Să-ncânte fiinţa, să stingă cerinţa..

Şi-n zorii ce vin, scăpaţi de cel chin
În braţe zâmbim, încet adormim
Pe aripi de vise, păşind paradise
Cu flori în cărare şi Soarele-n zare...

Stelian Maria - Se pare ...

Se pare ca mi-e veacul
apropiat de rug,
Si-mi va fi ars, se pare,
si ars voi fi cu el,
Il voi urma prieteni
ca n-am unde sa fug
Si-am sa condamn in minte
acest cumplit macel.

Stelian Maria
2012.03.11
ora 02.36, ora Suediei

Irina Nedelciu - Tristeti

O zi ce-n plictis m-a-mbrăcat
Şi-n mohorât m-a îmbălsămat
Şi ca un dar neaşteptat
Pe aripi cenişii m-a tot dansat.

Iar frigul ca un pansament
M-a biciuit ca un dement
Să nu îmi ies din tratament
De iarnă , ce medicament !

Să stau în casă, la fereastră
Şi să tânjesc după verdeaţă
După o rază mai răzleţă
Sau căpuşor de floare aleasă.

Privesc la Rex şi el îmi plânge
De-atâta iarnă, ce-are-n sânge.
Mă doare suferinţa lui
Mă doare şi n-am cui să-i spui.

Îmi cântă tristu-n bazilică
Un cor întreg.. ce mă oftică.
Şi lacrima din ochi îmi pică
Scăldând... o mică pietricică.

Alexandra Manea - Iubeşte-mă

Tu iubeşte-mă un an,
Te-oi iubi eu restul vieţii,
Îndurând dor şi alean
Şi plătind birul tristeţii.

Mă iubeşte-un anotimp
Cu miresme dulci de toamnă,
Mi-e de-ajuns acest răstimp
Să-nvăţ ce iubirea-nseamnă.

Tu iubeşte-mă o lună,
Te iubesc eu în neştire,
Transformând orice furtună
Într-un nor de fericire.

Iubeşte-mă doar o zi,
O să-mi par-o viaţă-ntreagă
Şi nimic nu va umbri
Fericirea ce ne leagă.

Tu iubeşte-mă o clipă
Şi-mi va fi eternitate,
Dăruindu-ţi cu risipă
A iubirii voluptate.

Tu iubeşte-mă cât poţi,
Iar în clipa despărţirii
Am să-mi scurg eu anii toţi
Din clepsidra nemuririi.

Tu iubeşte-mă puţin,
Eu te voi iubi mereu,
Chiar de-n anii care vin
Vei uita c-ai fost al meu.

CAM – 11.03.2012

Zavoianu Vali - Nebunie

Iubita mea, frumoasa mea femeie
Mi-e dor de tine azi, un dor nebun
Să văd a ochilor tăi verzi scânteie
Şi ale mele fantezii să-ţi spun.

Tu să m-asculţi, să mă săruţi pe tâmplă
Şi să-mi zâmbeşti de drag, cu înţeles
Şi-apoi mi-e dor de tot ce se întâmplă
De trupul tău iubito, mai ales.

Mi-e dor de aluniţa din bărbie
De sânii tăi bogaţi şi diafani
De pielea ta cea fină, sidefie
Ce aş iubi-o trei sute de ani.

Iubita mea mi-e dor de tine toată
De gustul tău dulceag şi minunat
Să te sărut odată si-ncodată
Să nu mă mai opresc din sărutat.

Mi-e dor iubito să te-alint în noapte
Să te adun în braţe tandru, blând
Tu să mă mângâi dulce printre şoapte
Şi-apoi să iţi simt trupul fremătând.

Atâtea doruri am şi-or să mai fie
Că-mi dai din fericire pic cu pic
Îmi eşti o minunată nebunie
Te vreau de tot,nu vreau să pierd nimic.

Nebun de tine sunt mereu femeie
Şi tu subscrii la nebunia mea
Cât te iubesc nu cred că ai idee
Şi nici eu n-am crezut că s-ar putea.

08.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Suferinţă

Numărând comori pierdute, cu privire suferindă
S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Pentr-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate
Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate.

S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Şi-a văzut cum bătrâneţea începuse să-l cuprindă
Chipul lui odată albastru se făcuse pământiu
Seci sunt mările de lacrimi, nici nu mai părea că-i viu.

Pentru-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate
Toată răutatea lumii din prezentul lui ar scoate
Dar sunt planuri inutile, ştie. Faţa îi e tristă
Va purta povara asta, altă cale nu există.

Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate
Cât o s-o mai ducă oare, să le-ndure el pe toate.
Rabdă toată nebunia chiar de nimănui nu-i pasă
Lumea lui cu nepăsare să se stingă azi îl lasă.

Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate.
Pentr-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate.
S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Numărând comori pierdute, cu privire suferindă.

11.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Repetabila poveste

Atmosfera sufocanta, imi frang mainile tacut
Si repet in minte scena cand va fi sa te sarut
Azi se termin-asteptarea. A trecut atata timp
Au fost vieti de om dar parca ai plecat un anotimp.

Te cunosc din alta viata, chiar de pare ne-nteles
Fiindca te-am iubit odata, alta viata am ales
Ai stiut ca voi renaste si de mult ce ne-am iubit
Vrei sa repetam povestea, pentru asta ai venit.

Nu mai sunt la fel de tanar, pe la tample am albit
Dar ma simt legat de tine si atat de-ndragostit
Si in toata vremea asta ce-a trecut, daca nu stii
A trait in mine dorul asteptandu-te sa vii.

Vei zambi, cu siguranta. Ce vei spune nu stiu inca
Si tot dorul ma incarca de-o emotie adanca
Ma dor bratele si pieptul cat doresc o-mbratisare
Astazi soarta-mi da rasplata pentru-atata asteptare.

Multi se-ntreaba cand viata ii aduce fata-n fata
Cum se poate sa simt asta? Parca te cunosc de-o viata
Sunt iubiri ce se repeta, iubiti ce se regasesc
Cei ce au divin norocul si povestea-si retraiesc.

Eu sunt unul dintre ei, te iubesc de-atata vreme
Azi traim din nou povestea, de la capat,nu te teme
Vino doar, ca am emotii, imi frang mainile tacut
Si repet in minte scena cand va fi sa te sarut.

12.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Sa cred inca odata ?

Cu o durere adâncă, trăiesc tristul moment
Când fără judecată m-ai omorât în piept,
Atunci, toată sfârşirea în trup s-a adunat
Şi-n lacrimi mai amare, pe loc m-ai aruncat.

Eram ca înecatul, în marea picurândă
Cerşeam de zor colacul, dar el îmi sta la pândă,
N-avea nici trebuinţă,nici chef de o salvare
Avea doar stăruinţă, în a-mi trimite-o boare.

Mi-am înecat amarul în şoapte aruncate,
În foaia umezită, în te miri ce carte,
Acolo-mi sfâşiam în agonie pulsul,
Acolo-mi oblojam iubirea şi surâsul.

Pe foaie, în cuvinte, îmi aruncam durerea
Cântând doar în iubire,să îmi alint eu vrerea.
Eram ca o tornadă, ardeam în suferinţă
Mă perpeleam în ie, de dor şi pocăinţă.

Acum, m-arunci de vie să ard din temelie,
În temeri şi speranţă,în vise... Stau în ceaţă !
Mă-nalţi în mândra zare, ori mă cobori în gheare,
Îmi stingi ce-a fost durere, dar.. mă arunci în vrere.

Amară... şi dulceagă, curge iubirea noastră
Şi în miros de fragă încânţi simţirea-mi toată,
În dulcea-ţi legănare... mă pierd înfiorată,
Dar... stau îngândurată... Să cred încă odată ?

Radu Adrian Gelu - Respiratii

1. Respiraţie amară...

În nesfârşit drum spre tine,
labirint mi-e visul
prin munţi, rătăcire
păşind pe frunze-ntunecate...

În a curcubeelor domenii
de flori-n zâmbet,
tristeţea mă vede,
aşternând speranţei o ceaţă...

În vârf de degete se-ntâmplă
uneori a fi fluture,
ce alunecă spre stele,
a căuta spre iubire fereastră...


2. Respiraţie-n culoare...

Fixaţie şi gând îmi eşti tu iubire,
aşteptându-te
iată la-ntâlnire,
în briza proaspătă privesc cerul...

În unda cristalină a bolţii albastre,
prin iarba verde
tainic se-nfiripă
vis roşu, albastru, galben şi violet…

Norii par banchizAe cu ritm de melc,
ce atât de paşnic
se rostogolesc,
învăluind tristeţea că nu te-ntâlnesc...


3. Respiraţie-n uitare...

Cum de nu ţi-e dor ţie iubire,
de zâmbetu-mi,
de acea atingere,
lăsată-n păr parfum, de-ai plecat...

Cum de-ai uitat şi nu ţi-a păsat
de jocul zglobiu,
de vorba secretă,
calda-nbrăţişare sacadat şoptită...

Cum de nu-mi simţi aprig dorul,
arzând-n căutare
ca stea căzătoare,
pe bolta amintiri-ţi fum-n uitare...

Alexandra Manea - Reziliere

Mi-e gândul rece şi oftează ostenit,
Tristeţea mă cuprinde-alene.
Te aşteptam şi azi, dar n-ai venit...
Mă mint întruna că n-am de ce mă teme.

Se zbate-n tâmplă un dor neîmplinit:
Doar tu şi eu, plimbându-ne agale,
Sperând că încă eşti îndrăgostit
Ca-n prima zi în care mi-ai ieşit în cale.

Vibrează sufletul în aşteptarea ta
Şi tremură de parc-ar fi udat de ploaie
Sub cerul înnorat şi fără stea,
Cu stropi de lacrimi lunecând şiroaie.

Te-ndemn să vii cu toat-a mea fiinţă,
Te strig cu inima, pustie fără tine,
Te vreau cu cea mai aprigă dorinţă,
Te chem întruna şi nu mă pot abţine.

De clandestin ţi-s locatară-n suflet,
Contractul ăsta să-nceteze îndat’.
Mă mut cu dragostea şi al meu plânset,
Chiar de mi-e greu să ştiu că m-ai uitat.

Nu mă minţi, căci n-are niciun rost,
Nu-s pentru mine toate-aceste şoapte.
Rămân cu amintirea zilelor ce-au fost,
Să-mi ţină de urât la ceas de noapte.

Mi-e sufletul o piatră de mormânt,
Căci a murit dragostea noastră.
Promisiuni deşarte, aruncate-n vânt,
Mă bântuie în noaptea prea albastră...

Dar ştiu că din cenuşa iubirii ofilite
Alt freamăt într-o zi o să răsară,
Trezind din gândurile-i triste, amorţite
A sufletului dulce primăvară.

CAM – 07.03.2012

Zavoianu Vali - Nebunie

Iubita mea, frumoasa mea femeie
Mi-e dor de tine azi, un dor nebun
Să văd a ochilor tăi verzi scânteie
Şi ale mele fantezii să-ţi spun.

Tu să m-asculţi, să mă săruţi pe tâmplă
Şi să-mi zâmbeşti de drag, cu înţeles
Şi-apoi mi-e dor de tot ce se întâmplă
De trupul tău iubito, mai ales.

Mi-e dor de aluniţa din bărbie
De sânii tăi bogaţi şi diafani
De pielea ta cea fină, sidefie
Ce aş iubi-o trei sute de ani.

Iubita mea mi-e dor de tine toată
De gustul tău dulceag şi minunat
Să te sărut odată si-ncodată
Să nu mă mai opresc din sărutat.

Mi-e dor iubito să te-alint în noapte
Să te adun în braţe tandru, blând
Tu să mă mângâi dulce printre şoapte
Şi-apoi să iţi simt trupul fremătând.

Atâtea doruri am şi-or să mai fie
Că-mi dai din fericire pic cu pic
Îmi eşti o minunată nebunie
Te vreau de tot,nu vreau să pierd nimic.

Nebun de tine sunt mereu femeie
Şi tu subscrii la nebunia mea
Cât te iubesc nu cred că ai idee
Şi nici eu n-am crezut că s-ar putea.

08.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Tu, femeie !

-Frumoasă Doamnă-mi eşti femeie
Din lut şi coastă modelată
Cu suflet delicat dotată
Şi în iubire îmbrăcată.

Păşeşti în lume parfumată
Precum o floare alintată,
Reverşi lumină-n jurul meu
Şi mă orbeşti zâmbind mereu.

Mă-nvălui cu a ta iubire
Dar şi omori prin otrăvire,
Uşor, suav, să mă frământ
Supliciul să îl simt cântând.

Strecori prin buze-mi picătura
De simt adânc toată arsura,
Un chin bogat în cânt dansant
Dar fără el, nu sunt bărbat.

Aşa, eu te învăţ nou dans
Mirarea-ţi să o simt în glas
Uimirea să te prindă-n mreje
Când te reverşi, să-mi strigi orbeşte.

Să fie chinul tău adânc,
Că tare mult îmi stai prin gând,
Mă arzi în fiecare clipă
De îmi aduci numai oftică.

-O, tu, bărbate, iartă-mi firea
Aşa ţi-aduc eu, nemurirea
De dorul meu de stai mereu
Iubirea nu-ţi va plânge, zău.

Aşa sunt eu, mai păcătoasă,
Te ţin la cald,că sunt miloasă,
Îţi dau cu stropul băutura
Şi îţi câştig şi toată gura.

Aşa-i femeia, mai şireată
Te-nalţă, sau te lasă baltă,
Depinde din ce coastă-i luată.
Deci fii atent, iubeşte-ndată.

-Femeie, tu îmi eşti consoartă
Suntem legaţi de-aceeaşi soartă,
Aşa ne-a fost din cer lăsat
Să ne iubim, nu e păcat.

Aşa ajungi să fii tu mamă,
Să naşti copilul , ca ofrandă,
Către înalta mare slavă.
Deci, te iubesc, frumoasă Doamnă !

Zavoianu Vali - Săraca mea ţară bogată

Săraca mea ţară bogată
Atât de plânsă, amputată
Îţi scriu acum din ţări străine
Să ştii că îmi e dor de tine.

Şi-mi las azi dorul să te spele
De mâini murdare şi de rele
Să mai fii iar ce-ai fost odată
Săraca mea ţară bogată.

Ţi-aş mângâia munţii şi marea
Să nu mai ştii ce-i întristarea
Ţi-aş rupe soarta înnodată
Săraca mea ţară bogată.

Ţi-aş face zilele senine
Să nu mai baţi la uşi străine
Cerşind, datoare, înglodată
Săraca mea ţară bogată.

Aş vrea nicicând să nu mai fii
Răpusă-n lanţ de datorii
Ci liberă şi-ndestulată
Săraca mea ţară bogată.

Şi disperaţi, săraci şi goi
Din tine să nu plecăm noi
Adună-ne acasă-ndată
Săraca mea ţară bogată.

Cei care îşi bat joc de tine
Să plece ei în ţări străine
Tu să rămâi de ei curată
Săraca mea ţară bogată.

Ţi-aş face legile-nţelese
Un parlament normal, să-i pese
De noi, de România toată
Săraca mea ţară bogată.

Şi-un trai normal, fără tăgadă
Să nu mai iasă lumea-n stradă
Şi-o zi de mâine minunată
Săraca mea ţară bogată.

Şi-aş vrea de rele să te scuturi
Cu optimism de începuturi
Să te îmbraci în zâmbet toată
Săraca mea ţară bogată.

Noi toţi să ne mândrim cu tine
Şi-acasă să ne fie bine
Mai bine azi ca niciodată
Săraca mea ţară bogată.

....................................

Mă-ntorc acasă azi cu bine
Şi voi rămâne lângă tine
Sper să mai fii ce-ai fost odată
Săraca mea ţară bogată.

8.03.2012, Zavoianu Vali

Andreea Alexandra Coman - Tinereţe...

I-a spune-mi tu tinereţe
De ce vi şi pleci aşa de repede?
Ai tu în suflet vreo tristeţe?
Cu dor şi jale tinereţea purcede...

Te naşti în corp de copil
Cu zâmbetul pe buze, adesea reînvii.
Alergi ziua, te dai în ringhişpil
Te ocroteşte părinţii, îţi oferă jucării.

Şi trec anii de-a rândul
Te transformi în femeie frumoasă,
Îţi trece prin minte doar gândul
Că ai devenit faimoasă.

Cu părul lung, lăsat pe spate
Un văl de flori îţi cuprinde trupul,
Eşti tu tinereţe, angelitate,
Dar trec anii, trece timpul...

Şi-mbătrâneşti, uitată de vreme...
Laşi în urma ta primăveri cu soare
Ce le scriai în mii de poeme
Şi într-o singură scrisoare...

Ai vrea să aduci înapoi amintiri
Te cuprinde dorul, te trec fiori.
Te stingi încet, închizi ochii-n dezamăgiri
Ai adormit pe veci tinereţe, în flori...

(Andreea Coman- 8 Martie 2012)

Zavoianu Vali - Scenariu de ziua ta

De ziua ta iubito m-am gândit
Să iau lumină de la răsărit
Să poleiesc cu ea odaia-ntreagă
Să te trezesc şoptindu-ţi: Îmi eşti dragă!

De-afară am cules trei flori de măr
Pe toate ţi le-oi aşeza în păr
Şi-atunci când te vei ridica spre mine
Să curgă flori ca dintr-un măr din tine.

Şi pentru glezne scumpo ţi-am adus
Ghirlande albe cum pe lume nu-s
Din dulci săruturi, zâmbete senine
Să lase când păşeşti parfum de mine.

Voi pregăti bătrânul gramofon 
Să cânte-abia-auzit, afon
Ceva de trandafiri sau de Zarază
Scumpo să-mi râzi ca florile din vază.

De-abia trezită şi cu ochii mici
Să te sărut aici, şi-aici şi-aici
Să te dezbrac de flori şi de cămasă
Şi să-mi dansezi râzând, aşa golaşă.

De ziua ta iubito să mă pierd
Pe gâtul tău, să pot să îl dezmierd
Şi-aş vrea să isc în ochii tăi lucire
De dor, de pasiune, de iubire.

07.03.2012, Zavoianu Vali

Augustin Septimiu Ion - Bucăți din tine

Palma ta, locul în care 
Mi-am dorit să dorm tăcut,
Ghemuit, în asteptare
Precum pruncul nenăscut.

Pântecu-ți, un foc ce coace
Și trecut și viitor,
Lumea-n care Mercur tace
Și conduce doar Amor.

Inima-ți, o văgăună
În care scufunzi un vis,
Ca pe-o plută ce furtuna
O condamnă la abis.

Ochii tăi, două crampeie
Dintr-un vis pictat discret,
Undeva-n Calea Lactee
Într-o noapte violet.

Vocea ta, lavă pierdută
Undeva prin trupul meu,
Clipoceste nestiută...
Un desăvârșit ecou.

Gustul tău, o desfătare
Ce ma bântuie mereu,
Într-un miez de noapte-n care
Conversez cu Dumnezeu.

Dac-ar fi să pot alege
Să te... recompun cumva,
Ce-aș păstra oare din tine
Și la ce aș renunta...?

............................................
”LA MULȚI ANI... FEMEIE!” :)
............................................

Andreea Alexandra Coman - E ziua ta mămică!

Încep aceste rânduri, căci este ziua ta
Să vezi mămică dragă, eşti în inima mea.
Din cer culeg cinci stele, în păr sa ţi le prind
Să-ţi lumineze ele chipul tău drag şi sfânt.

Am căutat în zori, zambile încă ninse
De zăpada care nu se desprinse,
Buchetul strâns în mână parcă abia aşteaptă
Să cobori obrazul, să întinzi o ceaptă.

Şi-am venit la tine, mă aştepţi în prag
Parcă întinereşti mămică,ai sufletul cald,
Cu o lacrimă în ochi, primeşti buchetul meu
Îl aşezi în vază, zambilele îţi vor zâmbii mereu.

"La mulţi ani" îţi spune gasul meu de copil
Am să plec mămică, dar şti c-am să mai vin
Să ma-aştepţi în prag, îţi voi aduce flori
Să-mi zâmbeşti mereu, precum zambilele în zori.

(Andreea Coman - 8 Martie 2012)

Corina Nica - Omagiu mamei

Deținătoare a secretelor universurilor
Cunoaște întotdeauna logica sensurilor

Se împovărează, se sacrifică, plânge deseori
Se roagă pentru fii, prieteni, frați, surori.

Ea este cuvântul dintâi și cel de pe urmă.
Pentru ea viața nu e o glumă.

Are o dependență majoră față de muncă
Pe care nu vrea să o accepte încă.

Și-a organizat deja pentru patru vieți totul
Și poartă poveri făr’ să simtă efortul.

Veghează ca Pământul să rămână o sferă
Uitând că ea însăși e efemeră.

Fără ea noi n-am fi. Vă dați seama?
Vorbeam despre MAMA!

Mirea Roxana Mihaela - Ai vrea...

Mi-e frică să privesc în sus, 
Ştiu că privim aceiaşi lună
Şi mă strapunge-un dor nepus,
Nu suntem acum împreună.

Şi te uiţi prin ochii lunii,
Să-mi mai zăreşti privirea rece,
De nervi îţi strângi acuma pumnii,
Nu poţi opri timpul ce trece...

Vrei doar acum să îl opreşti,
Să-mi mai priveşti o dată chipul,
Să strigi, s-aud că mă iubeşti,
Apoi să treacă, ai vrea, timpul.

Să mă întorc la tine iar,
Să-ţi spun că totul va fi bine,
Să crezi c-a fost doar un coşmar,
Să nu mai pleci de lângă mine!

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.03.12)

Radu Adrian Gelu - De ai şti...

De-ai şti ce simt când blând m-atingi 
cu azuria-ţi privire şi inima-mi încingi,
ai auzi tu acea plânsă, arzândă făclie,
mistuindu-se ceară-n a iubirii abaţie...

De-ai şti şi aşteptarea sărutului mit,
dulceaţă râvnită-n dorul scormonit,
petală-n mângâiere de roză căpşună,
ai da sărutarea arvună-n astă furtună...

De-ai şti zâmbetul sufletului ce plânge,
cântându-ţi lin aşteptarea a deplânge,
dăruind meleaguri de poveşti cu zâne,
ai păşi-n speranţa cu inima-mi a rămâne...

De-ai şti că dragostea-mi tot-n zi creşte,
picurând dimineaţă-n dimineaţă poveste,
cald şoptită duioasei priviri-ţi de jună
ai împleti doru-ţi cu doru-mi-n cunună...

Octavian Petrescu - Mama

Va trece timpul neoprit

În zborul său spre nemurire,
Şi multe lacrimi din adânc
Se vor topi întru iubire,
Dar nu va fi nimic mai pur
Din vechea lume ce mă cheamă,
Decât să fiu din nou copil
Şi să te strâng în braţe, mamă!

Când răscolit de-ntruchipări
Ale furtunilor vieţii,
Ca nişte vase-n depărtări
Simt cum trec anii tinereţii,
Să mă întorc la început,
Să mai zâmbesc încă o dată,
Că lumea e un vis frumos
Care nu moare niciodată.

Îţi mulţumesc, măicuţa mea,
Că te gândeşti cu drag la mine
Şi-mi dăruieşti iubirea ta
Să-mi fie cald, să-mi fie bine!
Mă strângi în braţe şi îmi spui
Cuvinte dulci, de-ncurajare,
Iar lacrima din ochii mei
O ştergi cu zâmbetele tale.

Deşi departe sunt acum,
Deşi oceanul ne desparte,
Te simt, măicuţa mea, aici,
În inima ce-n mine bate
De dorul Ţării, dorul tău,
De dorul tinereţii mele,
Ce-a-nmărmurit pe chipul meu,
Sub lacrimi tainice şi grele.

Prin tine sunt mai bun în lume,
Iubesc mai mult şi-mi este dor,
Tu eşti izvorul, eşti lumina
Prin care sunt nemuritor;
Doar cu o vorbă-mi dai putere,
Vorba de lapte din trecut,
Şi dacă pic în lupta vieţii,
Mă ridic iar, ca nou-născut.

De n-ai fi tu, măicuţă dragă,
Aş pierde multe idealuri,
Furtuna sufletului veşted
Ar ridica la ceruri valuri,
Să vadă Dumnezeu din ceruri
Chinul zbătându-se spre tine,
Şi cu puterea Lui divină
Să te aducă iar la mine.

(Octavian)

Mirea Roxana Mihaela - Disperare...

Mă doare mintea ta bolnavă
Şi văd cu ochii-ntunecaţi,
Cum cauţi singura epavă
Şi ochii mei adevăraţi

Şi cauţi singura epavă,
Ce scufundată e acum
În marea plină de otravă,
A mai rămas din ea dor scrum.

Cu disperare strigi în tine
Şi-ncepi bucăţile s-aduni
Alergi prin valurile fine
Refaci frumoase viziuni...

Nu te împaci cu despărţirea
Ai vrea să mă recucereşti
Nu-ţi ajunge doar amintirea
Dintotdeauna mă iubeşti

Şi te hrăneşti cu gândul care
Îţi spune că te mai iubesc
Doar gândul îţi e alinare
La timpul când o să-ţi zâmbesc.

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.03.12)

Mara Gabriela - Minte-ma....

Mai minte-ma...cum o faceai
In nopti de-amor, rupte din rai...
Cand adormeam, pe-un colt de nor,
La pieptul tau cuprins de dor.

Minte-ma iar...cum o faceai
Cand, rupti de lume, imi plangeai
Dorul de mine. Ce perfect
Actor ai fost...intr-un duet!

Minte-ma, hai, ca-ti este dor
De pasii nostri...in decor
Pe scena unde se juca
`Minunea mea...si Mara ta`.

Irina Nedelciu - Asa

Precum o geană-nchid tristeţea
În golul mare, pustiit
Îmi las în zbor doar frumuseţea
Să-mbrace visul adormit.

Îmi voi lăsa în drum durerea
Înfăşurată într-un ilic,
Să nu mă prindă iar cu vrerea
De a-mi aminti de tine-un pic.

Mă voi deschide către Soare
Precum o floare-n bobocit
Şi voi cânta doar în vioare
Privind la stele-n asfinţit.

Mă voi plimba cu Carul Mare
În Universul nesfârşit,
Iar Luna-mi va sădi în cale
Lumini de stele-n odihnit

Aşa îmi voi străbate viaţa
Căntând în şoapte, dând fiori
Să-aduc mereu doar primăvara
În sufletele triste-n zori.

Iar când voi întâlni eu ceaţa
La finele ce va veni,
Prietenii îmi vor plânge faţa
Şi cântecul pierdut din vii.

7 martie 2012 la 14:58

Zavoianu Vali - Motiv

Iubesc vinul cum iubesc femeia,
Ce de iubire-ţi lasă gust pe buze,
Şi mă îmbăt în câte-o zi, de-aceea,
Ca să mai simt furnicaturi confuze.

Iubesc vinul cum îi iubesc gura,
Dintr-un strop aş bea şi aş mai cere,
Că-i sărutul gurii ei ca mura,
Dulce şi mă-mbată de placere.

Şi când dor mi-e să-mi înec amarul,
Mă ascund departe într-un birt,
Să beau vinul dulce cu paharul,
Şi să uit de tot ce am iubit.

Irina Nedelciu - Copila si astrul

Încătuşat în bolta înstelată
Un astru suspina
Privind copila cea din poartă
Iubirea-i fremăta.


Privea la ea înflăcărat
Şi altfel strălucea
Iar fata într-un murmurat
Frumos îi mai zâmbea.

Se aprindea frumosul astru
De zâmbetul ce-i da
Şi ca o stea picta măiestru
O floare-n mică peruzea.

Cu încântare şi iubire
Copila-aplauda
Şi-n sunetele-i cristaline
Suav îi mai cânta.

Vedea cum astrul străluceşte
Şi-n raze o-mbraca
Aşa-i spunea el c-o iubeşte,
Copila tremura.

Iubirea tot se adâncea
În sufletele lor
Iar inima le suspina
Topindu-se de dor.

Durerea astrului creştea
De dorul neîmplinit
Spre Creator el s-a pornit
Să-l roage-n infinit.

În lacrimi strălucind pe boltă
Povestea-i înşira
Suflare-i de prea multă trombă
Încet se liniştea.

Ca un parinte, Creatorul
Pe astru-l asculta
Vedea suspinul , vedea dorul
Şi-ncet el se gandea

Privind cum lacrimile cad
Din ochiul astrului cel drag
Copila-n slavă se rugă
Şi în suspine cuvântă

-Te rog, o, Creator milos
Mi-l lasă frumuşel în jos
Să ne iubim , să proslăvim
Minunea harului divin !

Ai milă de iubirea noastră
De lacrimile ce ne cad în plasă
De inimile mult prea triste
Şi sufletele în restrişte.

Noi ne iubim şi-avem credinţă
Şi te slăvim în pocăinţă
Ne-ajută, Creator milos
Iubirea s-o simţim fructuos.

I-ascultă ruga Creatorul
Copilei care duce dorul
Acelui astru minunat
Ce o iubeşte ne-ncetat.

Şi-n cuget stă, apoi zâmbeşte
Şi ruga le îndeplineşte
Dar nu aşa cum ea voieşte
Ca muritori , el ,nu doreşte.

Privindu-i sufletul curat
Pe fată o ridică-ndat’
Către înaltul înstelat
Într-un avânt necuvântat.

Şi-n jurul astrului frumos
Ea i se aşeza duios
Înfăşurându-l în inel
Etern să fie doar cu el.

Irina Nedelciu - Ce ma fac ?

Îmi spun mereu, că-i nebunie
Ce mi se-ntâmplă tocmai mie...
Auzi... la vârstă-naintată
Să iubesc iar, precum o fată.


Sunt enervată, supărată,
Mă fâstâcesc, ori sunt şocată
Sunt semne mari de întrebare
Unde să fug, să am scăpare ?

Închid portiţe, telefoane,
Bolborosesc, mă ţin de şale
Dar.. toate, toate sunt fasoane
Ca de femeie , dar... mă doare.


Trântesc, bufnesc, îmi râd, şoptesc
Cu toate astea... Te iubesc !
Ce pot acum eu să mai fac
Să scot acest cuvânt din cap ?

Dar, de gândesc... Că-s gânditoare !
Cuvântul de mi-l scot din cap
Rămâne-n inimă... ce-mi fac ?
Îi dau iubire.. îi fac pe plac...

19 februarie 2012
Irina Nedelciu - Ce ma fac ?