n primăvară naşte armonia,
Valsând prin pajişti câte-o adiere,
Arşiţei domolind monotonia
Când poartă nori să plouă mângâiere.
Apoi, din ape, fură abur dulce
Şi-l face înălţimilor umbrare,
De-aşa răcoare, pleacă să se culce,
Chiar astrul istovit de preumblare.
După răpciune, aripe dezleagă,
Purtându-le spre zări neruginite,
Zorind şi gospodarii să culeagă,
Bogatul rod al toamnei împlinite.
Frunzişuri surpă-n codru sub rafale,
Pătând mirific iarba-ngălbenită,
Din ceruri nea şi ger cumplit prăvale,
Ca viscol peste viaţa troienită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu